Cum și ce sa îi spun copilului meu despre sexualitate?

Subiectul educației sexuale este unul controversat din multe puncte de vedere. Sunt o serie de variabile ce îngreunează discuțiile pe acest subiect, iar cuvâtul însuși trezește reticență la multe persoane. Dar cum ar fi dacă ne-am uita la educația sexuală în ansamblul ei? Astfel, asocierea nu s-ar mai face direct cu actul sexual ci ar include și cunoașterea propriului corp și a funcțiilor lui, păstrarea sănătății corpului, relații interumane, siguranță, îngrijire. În felul acesta părinții și educatorii ar putea fi mai deschiși să ajute copiii să navigheze această parte a vieții.

Stadiile de dezvoltare a sexualității la copiii 

În momentul de față există mai multe recomandări, strategii, informații și experiență pentru cum putem aborda subiectul educației sexuale cu copiii tipici. Cercetările din sfera autismului în această direcție sunt încă la început de drum. Există o serie de strategii create pentru a ne asigura că oferim educație sexuală de calitate și eficientă persoanei cu autism. Deși un diagnostic de autism aduce cu el întârzieri în dezvoltare pe mai multe paliere, corpul se dezvoltă în concordanță cu vârsta cronologică dacă nu sunt alte diagnostice asociate. De aceea apar nevoile și interesele de natură sexuală. Prin urmare, un lucru e sigur. Nu putem nega accesul la informații despre sexualitate tinerilor cu autism dacă ne dorim ca ei să aibe o viață sexuală sănătoasă.

Ne uităm la stadiile de dezvoltare a sexualității la copilul neurotipic. Asta ne va ajuta să știm la ce ne așteptăm și la copilul din zona neurodiversității:

• 0 – 2 ani: descoperă corpul, inițiază și răspunde la atingeri fizice, atinge organele genitale pentru plăcere;
• 2 – 5 ani: masează organele genitale pentru relaxare, apare erecția sau lubrifierea, interes pentru nuditate, întreabă despre cum apar copiii, despre organele genitale;
• 5 – 10 ani: interesat de cum se fac copiii, se masturbează de plăcere, nevoia de apartenență de grup, își dorește spațiu privat, apar schimbările specifice pubertății;
• 10 – 14 ani: explorează în continuare diferențele cu sexul opus, apar fanteziile sexuale, se masturbează până la orgasm, apare interes romantic pentru o altă persoană, discută cu semenii despre sex;
• 14 – 18 ani: se masturbează de plăcere, pot avea relații sexuale, se finalizează schimbările legate de pubertate, caută independență, sunt atenți la aspectul fizic, sunt influențați de grupul din care fac parte, dezvoltă relații romantice, are informații legate de sarcină, boli cu transmitere sexuală.

Subiecte importante în discuțiile despre sexualitate cu copiii cu autism

Cercetările legate de dezvoltarea sexualității la persoanele cu autism au fost promptate de apariția comportamentelor sexuale neadecvate la tinerii cu autism. 75% dintre adolescenții și adulții cu autism manifestăanumite forme de comportamente sexuale și se masturbează (Hellemans et al., 2007). Prin comportamente sexuale neadecvate înțelegem masturbare în public, fetișism, comportamente sexuale compulsive, obsesii, stalking,  parafiliile, masturbare compulsivă, agresiune sexuală. ​Iar în procente arată așa:

65% se ating în zonele intime în public ​(Ruble și Dalrymple, 1993)

23% - 52% se masturbează în public ​(Haracopos & Pedersen, 1992)

28% își dau hainele jos în public. 

90% manifestă comportamente sexuale nepotrivite ce sunt direcționate către alte persoane​

Lipsa educației sexuale, slaba înțelegere a ceea ce este adecvat sau neadecvat, deficitele sociale și de comunicare, lipsa expunerii la interacțiuni cu persoane de aceeași vârstă, îi poate face să interpreteze greșit indiciile și comportamentul sexual al agresorului ceea ce îi poate transforma foarte ușor în victime ale abuzurilor sexuale. Între 16% și 25% dintre adolescenții cu autism au fost agresați sexual. (Koller, 2000).

În momentul de față avem destule informații despre acest subiect pentru a începe intervenția cu scopul de a preîntâmpina apariția acestor comportamente. Dacă ținem cont de stadiile dezvoltării sexualității însemnă că includem încă de la începutul intervenției subiectele din această zonă. Hai să vedem cum vorbești despre gen, părțile corpului și fluide, creștere și schimbările corpului, pubertate, aspectul fizic și igiena personală, public și privat, siguranță, sănătate sexuală, contracepție, sarcină și naștere, siguranță în mediul online.

Indiferent de subiectul pe care îl abordezi, ține cont de vârsta cronologică a copilului și de nivelul de înțelegere pe care îl are. În felul acesta vei putea selecta informațiile relevante și le vei putea preda într-un fel în care să le înțeleagă cât mai ușor. 

Dacă alegi să vorbești despre părți ale corpului și fluide cu copii între 3-5 ani, vei face referire la ce experimentează frecvent la acea vârstă. Te asiguri că localizează corect părțile corpului (gură, ochi, nas, ureche, mână, palmă, picior, etc.) apoi poți să le asociezi fuidele specifice. Folosește un joc de asociere cu imagini, unde la nas copilul trebuie să potrivescă secrețiile nazale, la ochi trebuie să potrivească lacrimi, la gură să potrivească saliva, la ureche, ceara din ureche, la palmă, transpirație. Poți să mergi un pas mai departe și la fiecare pereche rezultată să adaugi cartonașe cu imagini ce țin de igienă. Pentru nas și secrețiile nazale, ochi și lacrimi, gură și saliva potrivește servețel, pentru ureche și ceara din ureche potrivește bețișoare de urechi, pentru palmă și transpirație tricou. La ce te ajută aceste discuții? La a construi fundația peste care să poți adăuga discuția despre funcțiile organelor reproducătoare și fluidele specifice acestora. 

Indiferent de vârstă, promovează o atitudine pozitivă, de acceptare a propriului corp. Nu e rușine ce se întâmplă sau că se întâmplă. Obiectivul discuțiilor este: 

1. de a afla ce se întâmplă 
2. e normal sau nu să se întâmple 
3. de ce se întâmplă 
4. cum ar trebui să acționez?

Spuneam că subiectul educației sexuale include și alte aspect pe lângă actul sexual în sine. Unul dintre ele este aspectul fizic și igiena personală. De ce ar trebui să ții cont dacă abordezi acest subiect cu copii între 10 – 14 ani? Legat de igiena personală, în primul rând ține cont de provocările pe care le are copilul tău. Poate că are dificultăți în zona teoriei minții iar asta însemnă că îi este greu să se pună în pielea altor persoane. Prin urmare dacă el consideră că miroase în regulă sau că e destul de curat, îi va fi greu să înțeleagă cum poate fi perceput din exterior. De aici poate rezulta o slabă motivație de a urma rutinele ce țin de autoîngrijire iar asta înseamnă că primul pas ar fi identificarea unei surse de motivație. Un instrument util pe care îl poți folosi este orarul vizual unde poți stabili împreună cu copilul care sunt zilele/ momentele zilei când este nevoie să: se spele pe dinți, să facă duș, să se spele pe păr, să folosească deodorant, să își schimbe hainele, lenjeria intimă. În orarul vizual pune pictograme sau text scris. Dacă este nevoie, folosește analiza sarcinii pentru a sparge în pași mici, cu comportamente distincte orice acțiune îi este difcilă copilului. De exemplu, spălatul părului poate însemna: 

1. Uzi părul
2. Pui șampon
3. Masezi până face spumă
4. Clătești părul
5. Pui șampon
6. Masezi până face spumă
7. Clătești părul până scârțîie
8. Storci părul
9. Te ștergi cu prosopul 

Predă având ca obiectiv principal cel al independenței. Copilul trebuie să ajungă să facă toate aceste lucruri singur. 

Cum abordăm discuțiile despre sexualitate cu copiii cu autism

Pe lângă recomandările pe care le găsești în acest articol ține cont de câteva lucruri importante înainte de a implementa discuțiile despre sexualitate:

1. Ține cont de nivelul de dezoltare și de caracteristicile copilului: dezvoltarea cognitivă, nivelul de înțelegere, nivelul de dezvoltare al limbajului și comunicării. Astfel stabilești cât de complexe să fie informațiile pe care le predai, ce fel de prompturi folosești în predare, dacă e nevoie să predai într-un sistem alternativ de comunicare (PECS) și ce grad de independență poți atinge; 
2. Implică toate persoanele importante din viața copilului: familia și echipa de intervenție. Familia este cea care își dă acordul pe stilul de predare și informațiile transmise. De asemenea, în funcție de credințele religioase poate aproba sau nu anumite comportamente sexuale (masturbarea). Părinții trebuie să fie la curent cu obiectivele stabilite, să le înțeleagă și să fie susținuți în implementare. Echipa de intervenție este cea care pune bazele comportamentelor sexuale adecvate și susține procesul de generalizare al acestora; 
3. Ține cont de stilul de învățare: folosește materiale și tehnici ce au funcționat în predarea altor abilități. Povești sociale, orar vizual, video modelling, povești terapeutice, activități senzoriale; 
4. Folosește toate tehnicile și strategiile ce ar putea susține procesul de învățare: întărire, pedeapsă, întărire diferențială, extincție, analiza sarcinii, principiul Premack, etc.; 
5. Ține cont de contextul de viață: pentru a construi o intervenție cu șanse cât mai mari de reușită, ia în calcul toate variabilele din viața copilului. Structura spațiului în care locuiește – are sau nu spațiu personal, stabilitatea domiciliului – locuiește la părinți și la bunici, reacțiile părinților sau a altor rude la manifestarea comportamentelor sexuale – oferă atenție sau pedepsesc, condiții medicale deosebite. 

Bibliografie:

1. Laura J. Albee, Stephen Monroe Tomczak, Ester Howe, Julie Piepenbrig (January 1, 2007). Autism, Sexuality, and Education. Southern CT State University

2. Davida Hartman - Sexuality and Relationship Education for Children and Adolescents with Autism Spectrum Disorders, published by Jessica Kingsley Publishers 2014

3. Ruble, L. A., & Dalrymple, N. J. (1993). Social/sexual awareness of persons with autism: A parental perspective. Archives of Sexual Behavior, 22(3), 229–240.

4. Hellemans, H., Colson, K., Verbraeken, C. et al. Sexual Behavior in High-Functioning Male Adolescents and Young Adults with Autism Spectrum Disorder. J Autism Dev Disord 37, 260–269 (2007). https://doi.org/10.1007/s10803-006-0159-1

5. Van Bourgondien, M.E., Reichle, N.C. & Palmer, A. Sexual Behavior in Adults with Autism. J Autism Dev Disord 27, 113–125 (1997). https://doi.org/10.1023/A:1025883622452

6. Koller, R. Sexuality and Adolescents with Autism. Sexuality and Disability 18, 125–135 (2000). https://doi.org/10.1023/A:1005567030442