Începutul de an școlar pentru copiii cu autism. Ce contează cu adevărat

Începutul de an școlar este o provocare pentru oricine, fie că vorbim despre elevi, părinți sau cadre didactice. După luni întregi de vacanță, odihnă și relaxare, ne trezim că de a doua zi trebuie să ne trezim din nou la 7 dimineața, să ne pregătim rucsacul și să mergem la școală, de unde ne întoarcem cu teme, liste de lectură și caiete de activități.

Pentru copiii neurodivergenți însă, lucrurile sunt și mai complicate. Noile începuturi vin aproape întotdeauna la pachet cu anxietate și presiune suplimentară. Din moment ce sunt amatori de rutină și predictibilitate, orice perturbare a structurii programului lor poate (re)declanșa comportamente opoziționiste sau tantrumuri, ducând, în cele din urmă, la epuizare emoțională.

Cu toate acestea, schimbarea de ritm și reintrarea în rutina de școală nu trebuie să arate așa. De aceea, astăzi discutăm despre facilitarea tranziției pentru copiii cu autism, cooperarea dintre părinți și profesori și strategii care îi pot ajuta pe cei mici să se acomodeze mai ușor în noul an școlar.

 Când „nu vreau la școală” înseamnă, de fapt, „mă tem că nu voi putea fi eu însumi”

Interpretăm adesea reacțiile copiilor cu autism ca „refuz de școală”, „comportament dificil” sau „lipsă de cooperare”, însă în realitate acestea pot fi expresia unei suprasolicitări pe care copilul nu știe sau nu poate să o comunice. Un studiu publicat în 2026 în revista School Mental Health arată că anxietatea legată de școală, una dintre cel mai des întâlnite probleme în rândul elevilor cu autism, este privită în mod greșit ca o caracteristică stabilă, esențialistă, ceva ce copilul aduce cu el la școală.

Cu toate acestea, ea se datorează unor factori externi de a căror înțelegere depinde în mare măsură integrarea și b n unăstarea emoțională. Anxietatea legată de școală este strâns legată de presiuni sociale implicite ce cad pe umerii elevilor cu autism, și anume: să comunice și să se comporte „normal” pentru a se simți acceptați. Presiunea de a „masca” trăsăturile autiste duce atât la oboseală fizică, cât și psihică, lucru care le răpește din energia necesară pentru a naviga cu succes provocările vieții de zi cu zi, limitându-le în același timp potențialul și performanțele academice.

O altă lucrare ce analizează 27 de studii, cu date de la 443 de elevi cu TSA, 453 de părinți și 546 de cadre didactice, atrage atenția asupra legăturii dintre anxietatea școlară și scăderea „apetitului” pentru învățătură. Copiii cu autism simt că sunt diferiți față de colegii lor, iar asta îi face să se îngrijoreze sau chiar să dezvolte sentimente de inferioritate. În plus, în conversațiile cu profesorii ei se pot simți adesea nedreptățiți și pot experimenta o lipsă de susținere, mai ales atunci când vine vorba de situații conflictuale între colegi.

La fel de derutant pentru ei este și să navigheze un mediu școlar încărcat din punct de vedere senzorial, marcat de lipsă de predictibilitate și de comportamente perturbatoare din partea colegilor lor.

Nu în ultimul rând, tranziția de la grădiniță la învățământul primar, apoi de la învățământul primar la cel gimnazial sunt mai dificile decât simpla revenire din vacanță, mai ales pentru că se face trecerea de la un educator/învățător, adică o singură figură cu autoritate la care s-au raportat de-a lungul mai multor ani, la câte un profesor pentru fiecare materie.

De aceea, este important ca atât părinții, cât și cadrele didactice să învețe să recunoască semnele suprastimulării, precum și cauzele ei și, pe cât posibil, să lucreze împreună pentru a transforma sala de clasă într-un spațiu incluziv, mai prietenos cu nevoile minților diverse.

Tranziția către noul an școlar pentru copiii cu autism: provocări și soluții

Una dintre principalele provocări cu care se confruntă elevii cu TSA odată cu revenirea la școală sunt legate de schimbarea de locație (a școlii sau a sălii de clasă), a configurației fizice, dar și a rutinelor de zi cu zi.

• Pentru a facilita tranziția, mai ales în cazul schimbării unității de învățământ, este util ca familia să organizeze câteva vizite alături de copil, pentru ca acesta să se familiarizeze cu mediul și noii profesori.

• În cazul în care acest lucru nu este posibil, se poate apela la site-ul și paginile de socializare ale unității de învățământ, pentru explorarea sălilor de clasă și cunoașterea profesorilor, măcar din poze și descrierile lor din mediul online.

• La fel de importantă este readaptarea la rutina mersului la școală. Ajustați orarul de somn cu cel puțin o săptămână înainte de revenirea la școală: mergeți la somn mai devreme și încercați să vă treziți mai devreme.

• Parcurgeți împreună drumul către școală în fiecare zi de dimineață pentru a crește familiaritatea și a reduce anxietatea.

• Folosiți orare și sisteme vizuale pentru a reconstitui structura programului și a zilelor de școală.

• Discutați dinainte cu profesorii și părinții și încercați să găsiți un „buddy” printre colegii de clasă, precum și o persoană-ancoră care să știe cum să gestioneze interacțiunea dintre copilul cu TSA și colegii săi.

• Încurajați copilul să vorbească deschis despre felul în care se simte.

• Exersați vocabularul emoțional: folosiți cartonașe cu emoții pentru a-l învăța să numească ceea ce simte sau încurajați-l să deseneze ce-i vine în minte atunci când se gândește la revenirea la școală și la lucrurile pe care le anticipează.

• Învățați copilul să identifice felul în care senzații precum stresul sau anxietatea se simt în corp și puneți la punct împreună câteva strategii care să-l ajute să se calmeze sau să se regleze senzorial în momentul în care se simte copleșit.

• Țineți cont de activitățile consumatoare de energie și încercați să le compensați prin activități și obiceiuri care-i echilibrează. Schimbările, zgomotele puternice, agitația sau situațiile sociale sunt câteva tipuri de stimuli care îi încarcă, în timp ce activitatea fizică, odihna corespunzătoare, o dietă echilibrată și hobby-urile lor sunt exemple de obiceiuri care îi echilibrează.

Lucrați împreună cu profesorii pentru a asigura o revenire de succes în noul an școlar

Diagnosticul de autism creează anxietate nu doar în rândul copiilor care îl poartă și al familiilor lor, ci și al cadrelor didactice. Fiecare intră în interacțiunea cu celălalt purtând anumite prejudecăți sau idei preconcepute. Însă în momentul în care deschidem un dialog onest, situația se schimbă: fiecare înțelege mai bine situația celuilalt și se creează premisele unei colaborări de succes între școală și părinți.

De aceea, este de încurajat ca părinții să ofere profesorilor și personalului didactic auxiliar informații cu privire la diagnosticul și particularitățile copilului pentru ca aceștia să poată veni în întâmpinarea nevoilor lui. De asemenea, poate fi util ca părinții și învățătorul sau profesorii să se întâlnească înainte de începerea anului școlar pentru a se familiariza unii cu ceilalți și a discuta o strategie comună care să sprijine o tranziție cât mai reușită a copilului.

Aceasta ar trebui să țină cont de următoarele:

• Copiii neurodivergenți au un fel aparte de a învăța și de a procesa informația. Este posibil ca unii dintre ei să aibă nevoie de mai mult timp pentru parcurgerea cerințelor testelor și pentru a răspunde la întrebări. Alții pot avea dificultăți în a se exprima sau pot fi foarte emotivi, de aceea există posibilitatea să nu fie întotdeauna la înălțime atunci când sunt scoși la tablă sau puși să răspundă ori să prezinte în fața clasei.

• Tulburarea de spectru autist vine adesea la pachet și cu alte diagnostice, cum ar fi hiperactivitatea și tulburarea de deficit de atenție. Pentru copiii cu ADHD, a sta nemișcați în bancă timp de ore întregi poate contribui la un disconfort real. De aceea, jucăriile tip fidget pot fi un bun companion la clasă. Alte strategii pot include:

- Scurte pauze de mișcare, de câte 2 minute, pentru toți elevii din clasă

-   Folosirea unor cartonașe prin care copilul să anunțe nevoia de mișcare, astfel încât profesorul să știe să-l redirecționeze către un spațiu prestabilit unde să se poată mișca timp de câteva minute

-   Folosirea „joburilor” funcționale pentru îndeplinirea nevoii de mișcare: implicarea elevului cu autism/ADHD în distribuirea materialelor, strângerea fișelor, ștergerea tablei, ducerea unui mesaj sau pregătirea materialelor pentru următoarea activitate

-   Posibilitatea de a lucra uneori din picioare

• Copiii și tinerii cu autism beneficiază foarte mult de pe urma orarelor vizuale. Pentru ei nu doar rutina și predictibilitatea sunt importante, ci și instrucțiunile clare și procesele bine structurate. Existența unor materiale care să prezinte secvențial ordinea activităților în timpul zilei de școală sau a orei de curs îi poate ajuta pe copiii cu autism să participe mai ușor la activități, să devină mai independenți, să treacă mai ușor de la o activitate la alta și să reducă apariția comportamentelor dificile în timpul acestor tranziții.

• Din moment ce elevii cu autism preferă rutina, cel mai probabil își vor dori să păstreze locul pe care și l-au ales în clasă timp de mai mulți ani. Pe cât posibil, profesorii și colegii ar trebui să țină cont de acest lucru. Nu este vorba de un moft, ci de o nevoie a copilului care poate fi acoperită cu ușurință.

• Nu există un „loc perfect” pentru copiii cu TSA sau ADHD. Profesorul poate observa dacă elevul funcționează mai bine departe de ușă sau departe de geam, mai aproape de profesor sau într-un loc unde are mai puține distrageri vizuale. În plus, este de preferat ca acel loc să-i permită să se ridice fără a perturba întreaga clasă atunci când are nevoie de puțină mișcare.

Cu răbdare și înțelegere putem transforma revenirea la școală într-o experiență cât mai plăcută

Primele săptămâni de școală nu trebuie să fie atât despre performanță, cât despre acomodare, observare și ajustare. Ca părinte, cele mai importante elemente sunt intrarea în rutină din vreme, precum și comunicarea deschisă cu personalul școlii. Spuneți-le profesorilor ce funcționează deja, nu doar „ce probleme are copilul”. Informați-i despre ce îl ajută să se liniștească, cum cere ajutor, ce îl motivează și care sunt semnele că începe să fie copleșit, pentru ca aceștia să știe să preîntâmpine situațiile dificile.

Ca profesor, este util să vă amintiți să priviți comportamentul ca o formă de comunicare. Agitația, retragerea, refuzul sau crizele pot transmite că ceva este prea dificil, prea imprevizibil sau prea solicitant. Nu confundați autoreglarea cu lipsa de disciplină: nevoia de mișcare, de pauză sau de retragere poate avea o funcție importantă pentru copil. Nu în ultimul rând, aveți răbdarea de a construi relația înainte de a crește cerințele. Un copil care se simte în siguranță și înțeles are mai multe șanse să poată face față cerințelor școlare.

 Surse:

Fisher, E., Rob, P., MacLennan, K. et al. School Anxiety Experienced by Autistic Children: A Systematic Review of Contributing Factors. School Mental Health 18, 720–739 (2026)

Nuske HJ, McGhee Hassrick E, Bronstein B, Hauptman L, Aponte C, Levato L, Stahmer A, Mandell DS, Mundy P, Kasari C, Smith T. Broken bridges-new school transitions for students with autism spectrum disorder: A systematic review on difficulties and strategies for success. Autism. 2019 Feb; 23(2):306-325.