Filip, 5 ani

La cei cinci ani și șase luni, pe care îi declară foarte precis, Filip nu pare interesat să îi scrie vreo scrisoare lui Moș Crăciun. De fapt, nici nu înțelege pe unde ar putea veni Moșul, din moment ce acasă la el nu există un horn prin care să intre. Și nici fursecuri cu lapte pe masa din linving nu dorește să îi lase pentru că „Moșul nu are timp să mănânce”. Totuși, îi transmite că își dorește o mașinuță cu telecomandă, alta, pentru că are mai multe în colecția lui, la care adună de ani de zile.

Primele mașinuțe le-a avut pe la un an și jumătate, când a și început să se joace cu ele. Mama lui își amintește că atunci a observat prima oară la Filip ceva diferit față de primii doi copii ai săi. Cel mic nu se juca funcțional cu mașinuțele, cât mai degrabă se uita obsesiv la roțile lor și nu spunea nici un cuvât.

Oamenii din jur îi spuneau să aibă răbdare cu el, că poate vorbește mai greu, dar mama simțea că este ceva cu copilul său ce ar trebui investigat, și a mers cu el pentru o evaluare la medicul psihiatru. Acesta i-a pus diagnosticul de tulburare din spectrul autist. Apoi a încurajat-o să îi găsească un loc unde se face intervenție ABA și logopedie, pentru a începe recuperarea. Pentru părinți, a fost greu să accepte diferența. Aveau doi copii mai mari, vorbăreți, plini de inițiativă, tipici. Filip era al treilea și era altfel. Atipic.

La aproape doi ani de zile, Filip a ajuns la Help Autims și a întâlnit-o pe Ana Iosif – terapeută ABA, cu formare în psihopedagogie special. Era nonverbal, nu răspundea la nume, își flutura mânuțele și se uita mai mult în gol. Părinții, fratele și sora lui erau toți panicați, dar Ana i-a liniștit și le-a spus că au ajuns într-un loc bun, unde băiatul va lucra mult și intens. Așa a început călătoria micuțului Filip către integrare și, poate, până la urmă către recuperarea completă.

Sunt 3 ani și jumătate de atunci, băiatul este tot numai veselie și energie acum, vorbește cursiv, după doar un an de logopedie. Povestește acasă, și oamenilor noi pe care îi întâlnește, despre ce face la grădiniță, despre cățelușul lui Hugo, despre cum îi place să se joace cu slime-ul.

ABA (Applied Behavior Analysis sau Analiza Comportamentală Aplicată) și lucrul cu Ana la Help Autism i-au schimbat viața lui Filip, au adus încredere în familia lui și i-au creat micuțului premisele unei vieți autonome. Prin instrumentele din ABA, terapeuții îi ajută pe copii să învețe abilități esențiale, să își îmbunătățească comportamentele și comunicarea, să se integreze mai bine în viața de zi cu zi, prin pași clari, personalizați și susținuți.

Terapeuta lui își amintește primul punct de cotitură în evoluția lui.

„La un moment dat, a început să mă imite. Nu putea să vorbească încă, dar imita tot ce fac, cu el, prin camera de terapie. Acela a fost un moment important, de la care am început să construim împreună, iar progresele majore nu au întârziat să apară”

Filip lucrează în continuare pe comunicare, pe dezvoltarea limbajului, învață să povestească mai detaliat, să descrie, să împartă, să își gestioneze temperamentul, să fie compliant, să strângă după el. Încă are zile în care este opoziționist, vrea doar „ca el”.  Uneori refuză să urmeze regulile și testează limitele familiei, sau ale educatorilor săi. Dar asta nu mai sperie pe nimeni, este parte din procesul lui. E parte din recuperare și fiecare progres este o victorie pentru cel mic. Iar pentru familia lui este o dovadă că drumul ales a fost cel bun.

Ana a devenit pentru Filip ceva mai mult decât o terapeută. Mama lui spune des că e „a doua lui mamă”. E o formă sinceră de recunoștință și e, în același timp, o măsură a încrederii pe care Filip i-o oferă fără rezerve terapeutei sale. Atât de multă încredere și siguranță simte în prezența ei, încât sunt zile în care aruncă slime-ul pe tavan și știe că Ana nu se va supăra.