Prezenţa unor dificultăţi de comportament, ca agresivitatea şi iritabilitatea la copiii cu tulburare de spectru autist, sunt recunoscute la scară largă. Studiile arată că aproximativ 1 din 4 copii cu TSA îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru o tulburare de comportament perturbator (Kaat și Lecavalier 2013). Lipsa tratării acestor probleme poate duce la dificultăţi în încadrarea şcolară, funcţionarea în grupuri, dificultăţi în relaţiile sociale - intervenţia terapeutică este esenţială pentru atenuarea rezultatelor negative pe termen lung.

Terapia prin interacţiuna părinte-copil este un program de formare pe termen scurt a părinţilor, susţinut empiric, ştiinţific, conceput pentru copiii cu probleme de comportament perturbator. Scopul ei este să sporească în fiecare dintre ei capacitatea empatică de a înţelege nevoile şi emoţiile celuilalt şi de a schimba patternul de interacţiune disfunţional. Această terapie de interacţiune între părinte şi copil este un model derivat din teoria învăţării şi teoria ataşamentului.

Similar cu alte programe de formare ale părinţilor bazate pe comportament, această terapie este formată din două faze: o fază de relaţie, interacţiune orientată pe copil şi o fază de disciplină, interacţiune către părinţi.

Cele două faze ale terapiei prin interacţiunea părinte-copil sunt desfăşurate în şedinţe săptămânale de 1h şi ambele conţin componente didactice şi experienţiale. Fiecare fază începe cu o sesiune didactică în care terapeutul explică, modelează şi iniţiază jocuri de rol cu părinţii. Şedinţele ulterioare încep cu un scurt check-in cu părinţii, în care terapeutul discută despre temele din săptămâna precedentă şi revizuiesc aptitudinile învăţate. Terapeutul antrenează părintele în timp real pentru a ajuta la îmbunătăţirea abilităţilor în timpul jocului cu copilul. În timpul îndrumării, terapeutul ajută părinţii să stăpânească abilităţile oferind sprijin, întărire şi feedback corectiv. (Masse, 2016)
 

Avantajele îndrumării online

Terapia prin interacţiunea părinte-copil s-a dovedit că îmbunătăţeşte relaţiile dintre părinte şi copil, reduce comportamentele problematice şi creşte complianţa copilului. Studiile arată că aceste câştiguri din urma terapiei prin interacţiune părinte-copil durează până la 6 ani după implementare. (Hood și Eyberg 2003).
Îndrumarea online a devenit o formă populară de formare în mediul academic. Îndrumarea oferită printr-un mediu atât de omniprezent şi accesibil ca internetul prezintă mai multe avantaje decât alte forme ca ateliere şi lucru faţă-în-faţă. Un prim exemplu este reducerea călătoriilor - un factor deosebit de important pentru familiile copiilor cu dizabilităţi sau cele care se confruntă cu provocări în găsirea unei îngrijiri adecvate pentru copii. (Heitzman-Powell, 2013) Heitzman-Powell, L. S., Buzhardt, J., Rusinko, L. C., & Miller, T. M. (2013).

Sprijinul comportamental din mediu online este caracterizat prin strategii cuprinzătoare, bazate pe funcţii care se încadrează în rutina naturală şi sunt concepute nu numai pentru a îmbunătăţi comportamentul, ci şi calitatea vieţii. Elementele planurilor de terapie ar trebui să includă punerea în aplicare a strategiilor proactive pentru prevenirea problemelor şi pentru execuţia promptă a comportamentelor pozitive. Procedând astfel, părinţii învaţă nu numai principiile comportamentale, ci şi cum să recunoască gândurile şi sentimentele pe care le experimentează, dar totodată şi impactul acestora asupra acţiunilor lor. De asemenea, învaţă cum să rămână mai prezenţi şi pozitivi atunci când se confruntă cu un comportament dificil, astfel încât să poată interveni.

Serviciile medicale şi terapeutice la distanţă, metode folosite în intervenţia comportamentală, oferă o alternativă flexibilă şi eficientă la serviciile clinice. Programele online creează un mecanism de schimb de informţii şi structurare a intervenţiilor care să permită participanţilor un acces flexibil. Sunt practici bazate pe dovezi şi suport clinic disponibile în perioade care sunt convenabile pentru părinţi în propria lor casă, crescând capacitatea lor de a participa în recuperarea copiilor. (Pantermuehl, 2015).

Un factor cheie în activităţile terapeutice susţinute online este eficienta comunicare între părinte şi specialist. Această reală şi asumată comunicare permite ambilor să reliefeze munca şi cunoştinţele celuilalt şi astfel se stabileşte o bază pentru dezvoltarea unei înţelegeri reciproce a provocărilor, precum şi a menţinerii progresului în dezvoltarea copilului. (Engeseth, 2007)
 
Referinţe
Pantermuehl, R. M., & Lechago, S. A. (2015). A Comparison of Feedback Provided In Vivo Versus an Online Platform on the Treatment Integrity of Staff Working with Children with Autism.
Engeseth, K. H., Obstfelder, A., & Wynn, R. (2007). Characteristics of successfully implemented telemedical applications.
Heitzman-Powell, L. S., Buzhardt, J., Rusinko, L. C., & Miller, T. M. (2013). Formative Evaluation of an ABA Outreach Training Program for Parents of Children With Autism in Remote Areas. Focus on Autism and Other Developmental Disabilities, 29(1), 23–38. doi:10.1177/1088357613504992 
Masse, J. J., McNeil, C. B., Wagner, S., & Quetsch, L. B. (2016). Examining the Efficacy of Parent–Child Interaction Therapy with Children on the Autism Spectrum. Journal of Child and Family Studies, 25(8), 2508–2525. doi:10.1007/s10826-016-0424-7 
Heitzman-Powell, L. S., Buzhardt, J., Rusinko, L. C., & Miller, T. M. (2014). Formative evaluation of an ABA outreach training program for parents of children with autism in remote areas. Focus on Autism and Other Developmental Disabilities, 29(1), 23-38.