Analiza comportamentală aplicată este o știință dedicată înțelegerii și îmbunătățirii comportamentului uman. ABA este o știință dedicată dezvoltării de proceduri care vor produce schimbări observabile în comportament.

Analiza comportamentală adoptă punctul de vedere al behaviorismului radical, tratând gândurile, emoțiile și alte activități ascunse ca fiind comportamente care se supun acelorași reguli ca și răspunsurile vizibile.

Analiștii comportamentali se concentrează asupra comportamentelor semnificative social. Ei intervin cu strategii și tactici bazate pe cercetare pentru a îmbunătăți comportamentele țintă și folosesc metode științifice - descrierea obiectivă, măsurarea și experimentarea - pentru a demonstra relații sigure între intervențiile lor și îmbunătățirile comportamentale.

Pe scurt, analiza comportamentală aplicată, sau ABA, este o abordare științifică pentru a descoperi variabilele de mediu care influențează în mod real comportamente semnificative social și pentru dezvoltarea unor intervenții de schimbare a comportamentelor care să profite în mod practic de aceste descoperiri.

De-a lungul anilor, "analiza comportamentală" a înlocuit treptat "modificarea comportamentului"; adică, de la simpla încercare de a modifica un comportament problematic, analiștii comportamentali au căutat să înțeleagă funcția acelui comportament, ce antecedente îl promovează și îl mențin și cum poate fi înlocuit cu un comportament de succes. Această analiză se bazează pe o evaluare inițială atentă a funcției unui comportament și pe o testare a metodelor care produc schimbări în comportament. Mai mult, abordarea caută adesea să dezvolte alternative acceptabile din punct de vedere social pentru comportamentele anormale.

În timp ce ABA pare să fie intrinsec legată de intervenția în autism, ea este utilizată și într-o gamă largă de alte situații. Domeniile recente notabile de cercetare în cadrul ABA includ: autismul, predarea la clasă elevilor tipici, terapia de alimentație pediatrică și tulburările legate de consumul de substanțe. Alte aplicații ale ABA includ analiza comportamentului consumatorului, analiza comportamentală clinică, analiza comportamentală medico-legală, creșterea siguranței și a performanței la locul de muncă, sprijinul comportamental pozitiv la școală și desensibilizarea sistematica progresivă pentru fobii.

Analiștii comportamentali proiectează, implementează și evaluează programe de schimbare a comportamentului bazate pe strategii de schimbare a comportamentului derivate din principiile fundamentale ale comportamentului descoperite de cercetătorii și validate experimental pentru efectele lor asupra comportamentului semnificativ social de către practicanți.

Un exemplu este atunci când un terapeut ce lucrează la domiciliu cu un copil cu autism include frecvent oportunități pentru ca acesta să folosească noile abilitățile sociale și de limbaj în dezvoltare în contextul natural al rutinelor zilnice și se asigură că răspunsurile copilului sunt urmate de evenimente de întărire.

Un alt exemplu este cel al unui profesor la clasă cu pregătire în domeniul analizei comportamentale, care folosește întărirea pozitivă și diminuarea stimulilor pentru a-i învăța pe elevi să identifice și să clasifice peștii în speciile respective după forma, mărimea și poziția înotătoarelor.

Baer, Wolf și Risley (1968) au afirmat că un studiu de cercetare sau un program de schimbare a comportamentului ar trebui să îndeplinească șapte criterii esențiale pentru a fi considerat analiză aplicată a comportamentului:

• Aplicat - investighează comportamente semnificative social cu importanță imediată pentru subiect.
• Comportamental - presupune măsurarea precisă a comportamentului real care trebuie îmbunătățit și demonstrează faptul că a fost comportamentul subiectului care s-a schimbat.
• Analitic - demonstrează controlul experimental asupra prezenței și absenței comportamentului - adică, dacă este demonstrată o relație funcțională.
• Tehnologic - descrierea scrisă a tuturor procedurilor utilizate este suficient de completă și detaliată încât să permită altora să îl repete.
• Conceptual sistematic - intervențiile de schimbare a comportamentului sunt derivate din principiile de bază ale comportamentului.
• Eficient - îmbunătățește comportamentul suficient de mult pentru a produce rezultate practice pentru participant/client.
• General - produce schimbări de comportament care durează în timp, apar în alte medii și/sau se influențează alte comportamente.

Analiza comportamentală aplicată contemporană (ABA) a început în 1968, odată cu publicarea primului număr Journal of Applied Behavior Analysis (JABA).

În cadrul prezentării acestei metode s-a pornit de la studiul tratament efectuat de Lovaas în 1973, dar care a reflectat o serie de erori ale conceptului. A urmat proiectul UCLA Young Autism din 1987 si publicarea studiului "Behavioral treatment and normal educational and intellectual functioning in young autistic children" . care a dus la progrese notabile ale aspectelor comportamentale (intelectuale, educaționale, sociale, emoționale), pentru ca mai târziu să se dezvolte și să fie implementată ca metodă de lucru pentru recuperarea copiilor cu autism.

Concepte

Comportament

Comportamentul se referă la mișcarea unei părți a unui organism care modifică un anumit aspect al mediului. Adesea, termenul comportament se referă la o clasă de răspunsuri care au în comun dimensiuni fizice sau funcții, iar în acest caz un răspuns este o singură instanță a acelui comportament. Dacă un grup de răspunsuri are aceeași funcție, acest grup poate fi numit o clasă de răspunsuri.
Repertoriul se referă la diferitele răspunsuri disponibile pentru un individ; termenul se poate referi la răspunsurile care sunt relevante pentru o anumită situație sau se poate referi la tot ceea ce poate face o persoană.

Întăritor

Întărirea este elementul cheie în condiționarea operantă și în majoritatea programelor de schimbare a comportamentului. Este procesul prin care se consolidează comportamentul. Dacă un comportament este urmat îndeaproape în timp de un stimul și acest lucru are ca rezultat o creștere a frecvenței viitoare a acelui comportament, atunci stimulul este un întăritor pozitiv. Dacă eliminarea unui eveniment servește drept întăritor, aceasta se numește întărire negativă. Există mai multe programe de întărire care afectează probabilitatea viitoare a comportamentului.

Pedeapsă

Pedeapsa este un proces prin care după un comportament urmează imediat o consecință care diminuează frecvența viitoare a acelui comportament. Ca și în cazul întăririi, un stimul poate fi adăugat (pedeapsă pozitivă) sau eliminat (pedeapsă negativă). În linii mari, există trei tipuri de pedeapsă: prezentarea de stimuli aversivi, costul răspunsului (eliminarea stimulilor dezirabili, ca în cazul amenzilor monetare) și restricționarea libertății (ca în cazul unui "time out"). În practică, pedeapsa poate avea deseori efecte secundare nedorite: resentimente față de pedeapsă, încercări de a scăpa de pedeapsă, exprimarea neplăcerii și a emoțiilor negative și asocierea de către individul pedepsit a pedepsei cu persoana care o aplică.

Promptul

Un prompt este un semnal care este folosit pentru a încuraja un răspuns dorit din partea unui individ. Prompturile sunt adesea clasificate într-o ierarhie, de la cel mai intruziv la cel mai puțin intruziv (deși există unele controverse cu privire la ceea ce este considerat mai intruziv, cele fizic intruzive sau cele care sunt cel mai greu de redus treptat ex: verbale). Pentru a minimiza erorile și pentru a asigura succesul în timpul învățării, prompturile sunt date într-o secvență de la cel puternic la cel mai slab și sunt reduse sistematic. În timpul acestui proces, prompturile sunt reduse cât mai repede posibil, astfel încât persoana care învață să nu ajungă să depindă de ele și, în cele din urmă, să se comporte în mod corespunzător fără prompturi.

Generalizare

Generalizarea este extinderea abilităților dincolo de condițiile inițiale stabilite pentru învățarea lor. Generalizarea poate avea loc cu alți oameni, alte locuri și materiale utilizate pentru predare. De exemplu, odată ce o abilitate este învățată într-un anumit cadru, cu un anumit instructor și cu materiale specifice, abilitatea este predată în contexte mai generale, cu mai multe variații față de faza inițială de achiziție. De exemplu, dacă un copil a învățat culorilor la masă, poate fi dus prin casă sau prin școală pentru a generaliza abilitatea în aceste medii mai naturale, cu alte materiale. Analiștii comportamentali au petrecut mult timp studiind factorii ce favorizează generalizarea.

Analiza Aplicată a Comportamentului este o tehnică folosită des în tratamentul copiilor diagnosticați cu autism. Metodele de analiză a comportamentului au fost folosite și studiate timp de decenii. Ele au ajutat multe tipuri de persoane să dobândească diferite abilități - de la un stil de viață mai sănătos la învățarea unei limbi noi. Terapeuții au folosit ABA pentru a ajuta copiii cu autism și tulburări de dezvoltare înrudite încă din anii 1960.

ABA este considerat cel mai bun tratament bazat pe dovezi de către US Surgeon General și de către Asociația Psihologică Americană.

"Bazat pe dovezi" înseamnă că ABA a trecut testele științifice privind utilitatea, calitatea și eficacitatea sa. Terapia ABA include multe tehnici diferite. Toate aceste tehnici se concentrează pe antecedente (ceea ce se întâmplă înainte de apariția unui comportament) și pe consecințe (ceea ce se întâmplă după comportament).

Mai mult de 20 de studii au stabilit că terapia intensivă și pe termen lung care utilizează principiile ABA ‘îmbunătățește rezultatele pentru mulți copii cu autism, dar nu pentru toți’. Aceste studii arată îmbunătățiri în ceea ce privește dezvoltarea intelectuală, dezvoltarea limbajului, abilitățile de viață zilnică și funcționarea socială.

ABA poate ajuta copiii cu autism în:
• Creșterea comportamentelor dezirabile.
• Creșterea competențelor lingvistice și de comunicare.
• Predarea noilor abilități.
• Îmbrăcatul şi dezbrăcatul corespunzător.
• Autoservirea și independența.
• Menținerea unui comportament (învățarea autocontrolului).
• Îmbunătățirea atenției, a concentrării, a abilităților sociale, a memoriei și a rezultatelor școlare.
• Generalizarea sau transferul comportamentelor învățate.
• Restrângerea factorilor de mediu care acționează asupra copilului când învață.
• Ameliorarea problemelor de motricitate fină şi grosieră.
• Reducerea comportamentelor nedorite (agresivitatea, auto-agresivitatea, stereotipii, auto-stimulări).

Antecedent – Comportament - Consecință

Înțelegerea antecedentelor (ce se întâmplă înainte de apariția unui comportament) și a consecințelor (ce se întâmplă după comportament) este o altă parte importantă a oricărui program ABA.

Următoarele concepte ne ajută să înțelegem comportamentul:

Antecedent: acesta este ceea ce se întâmplă chiar înainte de comportamentul țintă. Acesta poate fi verbal, cum ar fi o comandă sau o cerere. Poate fi, de asemenea, fizic, cum ar fi o jucărie sau un obiect, o lumină, un sunet sau altceva în mediul înconjurător. Un antecedent poate proveni din mediul înconjurător, de la o altă persoană sau poate fi intern (cum ar fi un gând sau un sentiment).

Comportament (rezultat): acesta este răspunsul sau lipsa de răspuns al persoanei la antecedent. Acesta poate fi o acțiune, un răspuns verbal sau altceva.

Consecință: aceasta este ceea ce vine imediat după comportament. Aceasta poate include întărirea pozitivă a comportamentului dorit sau lipsa ei pentru răspunsurile incorecte/inadecvate.

Pentru TSA:

ABA este un program de învățare, care își propune să modifice comportamentul copilului cu obiectivul final de a-i îmbunătăți abilităților. Sistemul are obiective clar formulate, împărțite în sarcini mici, astfel încât evoluția copilului să poată fi măsurată permanent. Întărirea comportamentului se face cu recompense, întreg sistemul funcționând pe baza acestor întăritori fie materiali, fie sociali.

ABA se bazează pe observarea comportamentului, recompensare pozitivă și prompt. Comportamentul unui copil este întărit atunci când răspunsul este corect. Comportamentele nedorite sau cele care interferează cu învățarea abilităților sociale sunt observate cu atenție. Scopul este determinarea funcției comportamentul respectiv, precum și observarea a ceea ce se întâmplă după manifestarea acelui comportament, ce anume întărește comportamentul respectiv.

Coordonatorul și terapeuții măsoară progresul prin colectarea de date în fiecare ședință de terapie. Datele îi ajută să monitorizeze în permanență progresul copilului pentru a ajusta terapia potrivit obiectivelor.

Analistul comportamental se întâlnește în mod regulat cu membrii familiei și cu terapeuții pentru a revizui informațiile privind progresul. Aceștia pot apoi să planifice în avans și să ajusteze planurile de predare și obiectivele după cum este necesar.

Concluzii și avantajele terapiei Aba

Această terapie este esențial să se înceapă de la o vârstă mică, iar părinții trebuie să se implice în programul de recuperare și de asemenea să se urmeze corect indicațiile și sarcinile pentru acasă primite în terapie. Programul se face individual în funcție de abilitățile copilului, deoarece deși au același diagnostic, necesită o intervenție specială și individualizată.

Surse:
Cooper, J. O., Heron, T. E., & Heward, W. L. (2019). Applied Behavior Analysis (3rd Edition). Hoboken, NJ: Pearson Education.
https://www.autismspeaks.org/applied-behavior-analysis
https://www.bacb.com/about-behavior-analysis
https://www.bacb.com/wp-content/uploads/2020/05/BACB-Compliance-Code-english_190318.pdf
https://www.appliedbehavioranalysisedu.org/what-is-aba/