Ce să faci când nu știi ce să mai faci, reziliența pe timp de război

Trăim vremuri greu de imaginat într-o societate modernă, vremuri pe care unii dintre noi le-au auzit din povestirile bunicilor sau doar la școală. Nu ne-am imaginat vreodată că vom ajunge să trăim acest șoc al războiului.

Există o amenințare în fața noastră și primul lucru pe care îl putem face în fața ei este să ne gestionăm vocea interioară și propriile emoții ca acestea să nu ne ducă în comportamente disfuncționale. Ne pot apărea stări de confuzie, stări de agitație, stări de nesuportat cu gânduri invazive că nu facem suficient, că suntem, avem, simțim destul, că nu e corect cum procedăm, că nu am făcut alegeri suficient de bune până acum, că suntem prea mult sau prea puțin într-un fel sau altul și lista poate continua. Hipervigilența pe care o trăim în aceste zile, poate aduce senzații de ceață, de confuzie, de lentoare sau agitație, stări care sunt date de hormonii de stres. Fiecare om trăiește aceste momente raportate la experiența lui de viață, la personalitatea lui și pot apărea momente de incapacitate de concentrare și organizare, senzația că nu mai suntem în corpul nostru, dificultăți de respirație, lipsa sensului vieții, durerea neputinței de a opri totul. Dacă ai crescut cu persoane imature emoțional vei simți dificultatea autoreglării emoționale mai ales în această perioadă, poți simți mai acut senzațiile de singurătate, de neputință, de abandon, de trădare, de furie, astfel nu te blama pentru ce simți, nu te eticheta ca fiind ”ciudat”, ”anormal” sau ”în neregulă”. Soluția este să te observi, să te detașezi de gândurile negative și să-ți oferi ce ți-a lipsit cel mai mult și anume siguranța, validarea și acceptarea emoțiilor. E normal să te simți speriat și e normal să te protejezi de propriile gânduri prin oprirea lor când devin catastrofice.

Ce putem să facem acum este să acordăm atenție igienei mentale, să ne îngrijim de nevoile de bază, să mâncăm regulat, să ne hidratăm cu ceaiuri, cu apă, să ne îmbrăcăm corespunzător, să luăm pauze să respirăm conștient și sistematic. Organismul este într-o stare de încordare și o atenție crescută la informațiile primite din mediu, la stimuli, la persoanele de lângă noi. Anxietatea poate fi contagioasă, astfel e necesar să ne ajutăm și să ne evaluăm dialogul mental și să-l redirecționăm cu ajutorul părții sănătoase din noi. Opriți gândurile absolutiste cu ”trebuie neapărat să fac” și înlocuiți-le cu ”aleg să fac” și ”fac tot ce ține de mine în acestă situație”.

Dacă anxietatea vă compleșește și gândurile negative intruzive cu privire la viitor vă dau senzații corporale precum transpirații reci, blocaje în gândire, stări de copleșire, de irascibilitate, căutați să reveniți în prezent la locul în care vă aflați aici și acum. Vă aduceți în prezent prin respirații lente repetate, prin observarea locului în care vă aflați, a obiectelor din jur. Schimbați dialogul mental cu o voce sănătoasă și bună care vă susține, vă acceptă, vă iubește, vă protejează, vă tratează cu compasiune față de comportamentele și trairile pe care le aveți, cu înțelegere și toleranță la greșeli. Raportați-vă la propria persoană ca și cum v-ați raporta la un prieten. Dacă în continuare vă este dificil să faceți asta de unul singur, căutați ajutor de specialitate. De asemenea, dacă observați copiii, că sunt îngrijorați sau apatici sau fac lucrurile cu mare greutate și nu ați reușit să-i liniștiți spunându-le că veți avea întotdeauna grija de ei, că le sunțeți alături și îi așteptați să vă spună ce simt, apelați la un specialist.

Vă repet ce puteți face să vă creșteți reziliența psihică în aceste momente dificile:

• Acordați atenție nevoilor de bază -  alimentați-vă regulat, hidratați-vă;
• Luați pauze conștiente de respirat, inspirați lent și expirați la fel de lent;
• Ancorați-vă în realitate – evimentele marcante pe care le vedem ne pot răscoli puternic, ne pot trimite în traume nerezolvate, primul ajutor pe care vi-l puteți acorda este să vă amintiți unde sunteți în prezent, să vă uitați, să descrieți (cu voce sau în gând) obiectele din prezent pe care le vedeți (biroul cu planta verde pe el, tabloul cu flori, familia, colegii etc.;
• Schimbați-vă vocea interioară cu una sănătoasă și bună – opriți gândurile intruzive care vă vin în minte, conștientizați că este doar un mecanism al creierului de a vă vorbi de nevoia de a fi în siguranță, de a fi protejat. Alegeți să vă schimbați mesajele ”fac tot ce ține de mine în aceste momente, am grijă de mine, mă pot baza pe mine, mă descurc cum am mai făcut-o de multe ori, mă iubesc și mă accept, mă pot proteja”;
• Uitați-vă la știri cu moderație, căutați pe internet lucruri care să vă mențină o stare se bine și de speranță -  o dată, de două ori pe zi maximum este suficient pentru a ști ce se întâmplă;
• Fiți atenți la ceilalți membri ai familiei – nu îi expuneți la știri în mod repetat, la stări de frică, la emoții joase tensionante, nu creați un mediu toxic care să alimenteze anxietatea;
• Creați-vă acasă un spațiu personal în care să vă puteți liniști, detensiona și opri conștient pentru câteva momente din frenezia gândurilor, puteți asculta conștient muzică de relaxare, clasică fără să mai faceți alte activități în acel timp;
• Explicați-le copiilor că este o perioadă dificilă în care oamenii mari se ocupă să caute soluții să se depășească aceste momente, că sunteți lângă ei și că vă pot spune dacă sunt speriați, dacă au senzații în corp de agitație, frică, dificultăți de concentrare, voi sunteți lângă ei și îi ascultați și îi veți proteja mereu.
• Acordați ajutor dacă puteți face asta prin donații de obiecte, bani, sânge, timp prin acțiuni de sortare, organizare date organizațiilor care se ocupă de gestionarea refugiaților.