Parintii sunt socati si sufera foarte tare atunci cand descopera faptul ca micutul lor are o tulburare din spectrul autismului. In plus, parintii isi vor aloca atat timpul cat si resursele financiare pe termen lung pentru terapia copilului lor. Uneori, costul tratamentului ar putea depasi posibilitatile de care dispun si astfel, apare un stres suplimentar legat de gasirea de alternative pentru continuarea terapiei.

La toate acestea se pot adauga si alte probleme. Inevitabil, parintii vor trai momente dificile.

Cei mai multi dintre parinti vor sti inaintea medicilor ca micutul lor sufera de o dizabilitate, dar vor neaga acest lucru. Spera ca medicii sa le ofere raspunsuri care sa-i linisteasca si se agata de speranta ca nu este nimic in neregula. Chiar si dupa ce fiul sau fiica lor va fi diagnosticat/a cu autism, unii parinti vor continua sa spere ca este vorba despre o greseala si ca lucrurile nu sut antat de grave, ca medicul s-ar putea insela. Altii incearca sa gaseasca diverse scuze pentru comportamentul copiilor lor. Pentru copiii care sufera de o tulburare din spectrul autismului diagnosticarea si tratamentul precoce sunt foarte importante. Este esential sa nu se piarda foarte mult timp si sa se inceapa terapia cu specialisti in timp util. In aceste conditii, in functie de gravitatea tulburarii, sansele de recuperare sunt destul de mari. Ca atare, daca suspectati o problema in cazul copilului dvs., nu amanati: consultati medicul pediatru care va va indruma si va va indica tot ce aveti de facut. Ueori un parinte ramane in stadiul de negare luni sau chiar ani valorosi pentru sanatatea copilului, in timp ce, celalalt parinte care a acceptat deja situatia va lua masurile necesare pentru a-si ajuta copilul. Din pacate, refuzul unuia dintre parteneri de a accepta situatia ar putea afecta relatia de cuplu. Cu siguranta ca este dificil de acceptat ca micutul pe care parintii il iubesc atat de mult sufera de o serie de dizabilitati si este normal de inteles speranta acestora ca ar putea fi vorba despre o eroare de diagnostic. Dar nu ar trebui sa lasati incertitudinea sa sta in calea unor decizii care ar putea fi esentiale pentru evolutia si dezvoltarea copilului dvs. Nu negati ajutorul de care copilul are nevoie.

Cei mai multi dintre parinti se simt coplesiti de vina atunci cand descopera ca micutul lor sufera de o tulburare din spectrul autismului. Mama se va gandi daca vreo actiune din timpul sarcinii sau dupa ce s-a nascut copilul l-ar fi putut afecta. Este firesc ca parintii sa se intrebe daca ar fi putut preveni aparitia tulburarii copilului dar trebuie sa stie ca invinovatirea nu il va ajuta pe micut. Nu exista dovezi care sa indice o cauza care ar putea sa rezulte in urma actiunii parintilor, nu exista dovezi care ar putea incrimina anumite comportamente ale parintilor. Parintii nu ar trebui isi agraveze situatia cu temeri vagi, ci ar trebui sa se concentreze asupra educatiei si recuperarii copilului.

Unii parinti vor fi furiosi si suparati atunci cand fiul sau fiica lor este diagnosticat cu o tulburare din spectrul autismului. Furia ar putea duce la resentimente asupra unor oameni care ar incerca sa ajute copilul sau parintele. Totusi, furia nu este intotdeauna o pierdere de timp. Dupa eliberarea de sentimentele negative, parintii ar putea sa se linisteasca si sa priveasca altfel lucrurile. Important este sa nu dauneze celor din jur. Incercati sa va focusati energia pentru gasirea de solutii si alternative pentru a imbunatati situatia pentru copilul dvs. dar si pentru intreaga familie. Cand va simtiti furiosi pe situatie, puteti sa faceti sport sau treburi in gospodarie pentru a va elibera de sentimentele neplacute.