1 copil din 44 are autism. CDC a publicat noua incidență în SUA.

Conform unui raport publicat recent de US Centers for Disease Control and Prevention (CDC), 1 copil din 44 are autism. Raportul este limitat la teritoriul Statelor Unite și denotă o creștere a prevalenței tulburării de spectru autist de 241% față de anul 2000, când prevalența era de 1 caz la 150 de copii. 

Față de anul 2016, prevalența este cu 22,7% mai mare, iar ca notă specifică, subliniată în raport, California înregistrează 1 caz la 26 de copii, din grupa de vârstă de 8 ani. Alte concluzii care au rezultat în urma cercetării sunt următoarele: 1) copiii amerindieni și cei nativi din Alaska prezintă o prevalență mai mare în materie de TSA decât copiii albi; 2) copiii hispanici înregistrează o prevalență mai mică decât cei albi sau de culoare.

Aceste date și creșterea ratei de TSA ridică din nou întrebarea privind cauzele autismului. Răspunsul nu este exhaustiv, deși se știe că factorii genetici, biologici și chiar și de mediu au contribuția lor. CDC își sintetizează astfel răspunsul oficial la această întrebare: Nu putem spune exact cât din această creștere e un rezultat al lărgirii definiției pentru TSA și al eforturilor mai bune în materie de diagnosticare. Dincolo de toate acestea, creșterea numărului persoanelor cu TSA este o realitate. Credem că înmulțirea diagnosticelor de TSA este, probabil, rezultatul acestor factori, combinați.

La nivel mondial, Organizația Mondială a Sănătății indică un raport de 1 la 160 de persoane, în ceea ce privește incidența autismului. La nivel național, în România, din păcate nu există statistici în această privință, în ciuda necesității acute. Ultima cercetare locală a fost realizată în 2016 de specialiștii asociației Help Autism, a reieșit o incidență similară și îngrijorătoare de 1 la 51 de copii deși studiul a fost limitat la un eșantion de 300 de copii din creșele din capitală.

Urmărirea evoluției tulburărilor de spectru autist este importantă pentru a înțelege mai bine scopul și impactul pe care îl au acestea asupra copiilor, a familiilor și, nu în ultimul rând, asupra comunităților, ca întreg. Furnizorii de servicii din domeniu și organizațiile au nevoie de aceste date ca să știe cum să vină mai bine în întâmpinarea nevoilor pe care le au familiile, ca beneficiari.

Pentru informații detaliate asupra cercetării, raportul complet poate fi parcurs aici.

FacebookShare pe Facebook