A fost odată ca niciodată în Dicționarul Limbii Române Moderne, „rotacismul’’, care este un fenomen fonetic, constând în transformarea unei consoane în R. Însă, rotacismul constituie omiterea sau deformarea sunetului „r ”, care este cea mai dificilă fonemă a vorbirii, aceasta nereprezentând o semnificaţie defectologică. Să descoperim ce înseamnă rotacism într-un articol scris de Amalia Lupu și Anca Tudorache.

Analiza comportamentală aplicată este o știință dedicată înțelegerii și îmbunătățirii comportamentului uman. ABA este o știință dedicată dezvoltării de proceduri care vor produce schimbări observabile în comportament.

Analiza comportamentală adoptă punctul de vedere al behaviorismului radical, tratând gândurile, emoțiile și alte activități ascunse ca fiind comportamente care se supun acelorași reguli ca și răspunsurile vizibile.

Analiștii comportamentali se concentrează asupra comportamentelor semnificative social. Ei intervin cu strategii și tactici bazate pe cercetare pentru a îmbunătăți comportamentele țintă și folosesc metode științifice - descrierea obiectivă, măsurarea și experimentarea - pentru a demonstra relații sigure între intervențiile lor și îmbunătățirile comportamentale.

Pe scurt, analiza comportamentală aplicată, sau ABA, este o abordare științifică pentru a descoperi variabilele de mediu care influențează în mod real comportamente semnificative social și pentru dezvoltarea unor intervenții de schimbare a comportamentelor care să profite în mod practic de aceste descoperiri.

Intervenţia în cazul copilului autism constă în: diagnosticarea precoce, intervenţia terapeutică, logopedică, kinetoterapeutică timpurie.

Este recomandat să vă prezentaţi la o evaluare kinetoterapeutică dacă copilul nu prezintă bazele mişcării. Aceste sunt: actul motric, gestul motric, acţiunea, activitatea, motricitatea, mişcarea.

Cauzele deficienţelor fizice sunt multiple şi foarte variate.

Cauze interne şi externe: cele interne sunt condiţionate de procesele de creştere şi dezvoltare, de starea funcţiilor mari somatice, organice şi psihice. Cele externe sunt determinate de condiţiile de viaţă şi mediu.

Cauze directe şi indirecte: cele directe interesează elementele proprii ale substratului deficienţei iar cele indirecte produc mai întîi o afecţiune sau un defect organic sau psihic şi numai după aceea prin intermediul celor menţionate mai sus produc o deficienţă fizică funcţională sau structurală morfologică.

Defectele de dezvoltare fizică pot îmbraca forme diferite de gravitate, mergând de la cele mai uşoare pînă la cele mai grave.

În funcţie de absenţa sau prezenţa modificărilor structurale de la nivelul substratelor la care sunt localizate, deficienţele fizice se împart în funcţionale şi patologice.

Deficiențele funcţionale sunt rezultatul unei hipo sau hiperfuncții, unui dezechilibru sau necoordonări a funcţiilor aparatului locomotor.

La început, copilul învaţă pronunţarea sunetelor prin imitaţie şi prin joc, apoi realizează cuvintele, propoziţiile şi frazele. În acest proces de însuşire a limbajului oral, aproape toţi copiii mici prezintă probleme de tip dislalic. Unele trec neobservate, dar altele, netratate la timp pot crea complexe, pot împiedica învăţarea şcolară şi pot constitui o piedică în procesul dezvoltării personale.

Logopedia a apărut ca necesitate de a sintetiza cunostiintele despre limbaj şi de a elabora procedee specifice pentru stimularea şi corectarea vorbirii. Această ramură ştiinţifică aflată între psihologie şi pedagogie îşi are sursele încă din antichitate, asta pentru că din toate timpurile au existat oameni care să se confrunte cu dificultăţile de vorbire.

Cele mai întâlnite tulburări de limbaj la copiii de vârstă preşcolară şi şcolară sunt:

Tulburările de pronunţie: este afectată pronunţia unuia sau a mai multe sunete: dislaliile, rinonaliile, dizartria

Tulburările de ritm şi fluență : bâlbâiala, tahilalia: vorbirea accelerată, bradilalia: vorbirea foarte lentă

Tulburări ale limbajului scris-citit: dislexo-disgrafia

Dislaliile reprezintă cele mai frecvente tulburări de limbaj întâlnite la copiii de grădiniţă. Dislalia constă în deformarea, substituirea, omiterea, înlocuirea sau inversarea anumitor sunete în vorbirea spontană cât şi în cea reprodusă. Sunetele cele mai frecvent afectate sunt consoanele, în special cele care apar mai târziu în vorbirea copilului R, S, S, L,J, Z.  Este important de ştiut că există sunete cu puncte de articulare apropiată care formează "perechi": "R şi L", "F şi V", "C şi G", "S şi Z", "S şi J", "T şi D" etc. De multe ori, când copilul nu poate emite unul dintre sunetele unei perechi, îl înlocuieşte cu celălalt. De exemplu, atunci când copilul nu poate emite sunetul "R" va spune în loc de "rată" "lată".

Cauzele acestor tulburări pot fi determinate de malformaţii ale organelor care participa la actul vorbirii( buze, limba, maxilare, boltă palatină, dinţi), modelul verbal greşit al părintelui, educatoarei, pe care copilul şi-l însuşeşte prin imitaţie. Încă de bebeluş şi se continuă în copilăria mică, părinţii, bunicii se adresează folosind multe diminutive şi astfel se ajunge în situaţia în care copilul pronunţă defectuos pentru a se alinta. Ori cât de drăguţ şi haios, poate părea, nu este bine să încurajaţi acest comportament verbal.

Credem într-o abordare holistică a nevoilor copiilor cu minți aparte, de aceea, în octombrie 2020 am deschis departamentul de terapie de integrare senzorială. Specialiștii noștri, Narcisa Drăgușin și Mariana Florea deschid ușa poate celei mai dinamice forme de terapie, camera senzorială este pregătită în cadrul Centrului Help Autism Delea Nouă.

Integrare senzorială are ca obiectiv principal îmbunătățirea stării fizice a copilului și o mai bună dezvoltare senzo-motrică a acestuia, cu scopul de a facilita procesul de învățare.