Lipsa contactului social pentru o perioadă îndelungată de timp duce la sentimente de singurătate. Limitarea socială, izolarea, poate fi o problemă pentru persoanele de orice vârstă. Această absență a interacțiunilor sociale trezește stări de teamă, neîncredere, stimă de sine scăzută, stări care se pot manifesta printr-o creștere a comportamentelor de agitație, furie, frustrare. Ce putem face în această situație impusă? 

Înțelegând contextul în care ne aflăm este important să tratăm stările emoționale pe care le avem cu toleranță, compasiune și flexibilitate deoarece sunt normale. De asemenea, ne interesează interacțiunile în cadrul activităților și mai puțin performanțele academice. Nu puneți presiune pe voi și pe copii în a executa perfect sau corect activitățile ci mai mult pe a-i învăța cu răbdare că este important să revină, să ceară ajutor și să finalizeze activitatea începută. Sunt alături de tine să te îndrum și să-ți explic. - este mesajul cel mai important pe care îl puteți transmite verbal sau nu copilului.

Este necesar să le explicați copiilor care înțeleg că vor trece printr-o perioadă mai lungă de stat în casă din cauza unui virus, iar pentru a preveni luarea acestui virus toată lumea face aceleași lucru și este o problemă de care se ocupă medicii. Să îi asigurați că le sunteți alături și orice grijă ar avea sunteți aici să-i ascultați.

Pentru a putea trece mai ușor peste această perioadă ar fi bine să includeți in programul zilnic cele 3 tipuri de activități:

Obiectivele urmărite sunt:

• Independența personală în activitate (să se spele singur pe dinți, pe mâini, pe corp, să-și pregătească prosopul înainte de baie, hainele curate, să pună la spălat hainele murdare, să se îmbrace singur, să mănânce singur, să folosească obiectele din casă singur, să ceară ajutor unde nu reușește)
• Implicarea în activitățile din casă (să ajute la curățenie, să șteargă masa, să pună masa, să strângă vesela, să pună lucrurile la loc, să spele legume, fructe, să le curețe, să măture, să aspire, să dea cu mopul etc.)
• Implicarea în activități școlare (menținerea, întreținerea, generalizarea cunoștințelor dobândite la terapie prin fișe, caiete de lucu, jocuri eductive)
• Implicarea în activități distractive/ de relaxare pe care copilul le poate face cu plăcere și ușurină (jocul cu mașini, marionete care fac diverse activități, jocul social în care fiecare își respectă rândul – jocul cu pionii și zarul, jocul de cărți – păcălici, război, macao, dans, cântat, etc.)

Sfaturi pentru a menține echilibrul familiei și al copilului:

• Păstrați igiena somnului, pijamalele se țin doar noaptea, dimineața se schimbă în haine de casă și apoi sunt luate seara.
• Includeți în program și activități sportive.
• Nu faceți mai multe activități în același timp (evitați cât stați cu copilul în activitate să vorbiți la telefon, să faceți alte lucruri care i-ar putea da de înțeles că nu este important ce v-ați propus, să fie atent și să vă asculte, dacă întrerupeți activitatea reluați-o cu răbdare)
• Pregătiți activitățile și materialele necesare înainte de a le începe activitatea propriu zisă (există riscut de a pierde atenția copilului în timp ce căutați obiectele prin casă)
• Dacă nu reușește să înțeleagă ce are de făcut împărțiți sarcina în activități mai mici, folosiți-vă de scris sau desen pentru a-i explica.
• Dacă vă simți enervați că nu ies lucrurile cum v-ați propus, amintiți-vă că puteți apela la rădbare, la toleranță, la gândurile raționale ”este în regulă să greșesc, dacă greșesc voi repara”, că e importantă relația cu copilul și felul în care vă raportați la situație îl va prelua și copilul (agrevisitate, anxietate, delăsare sau calm, răbdare, perseverență).
• Puteți să respirați împreună pentru a liniști creierul că nu există nici un pericol dacă nu îi iese din prima spălatul merelor.
• Transmiteți încredere și curaj copiilor că pot face activitățile cerute sub îndrumarea voastră și veți reuși!

Text de Irina Bujor.