Copiii cu autism, mai mult decât oricine, caută să aibă o structură, predictibilitate în activități, să știe la ce se așteaptă în decursul zilei, cât durează și când se termină.

Coerența și predictibilitatea ajută copilul se simtă liniștit, în siguranță, încrezător că deține controlul asupra a ceea ce se va întâmpla. Dar când apar schimbările, copiii cu autism pot avea reacții comportamentale diverse precum retragere, comportamente repetitive, crize de plâns sau chiar manifestări ale agresivității.

Comportamentele de evitare, plâns sau agresivitate în situații noi sunt răspunsul unei stări de anxietate extremă și/sau neputința de a comunica dorințele/nevoile.

Copiii cu autism pot deveni foarte atașați de rutinele familiare și vor urma aceste rutine cu strictețe. De exemplu, copilul își dorește exact același traseu spre și de la școală, sau la mese, poate dori ca membrii familiei să se așeze în exact aceleași locuri în fiecare zi și la momente stabilite. Multe dintre aceste rutine pot fi foarte perturbatoare vieții de familie.

Din cauza modului în care copiii cu autism procesează informațiile, răspunsurile negative și comportamentele dezadaptative pot fi, de asemenea, ca urmare a unei reacții întârziate la ceva care s-a întâmplat la începutul zilei sau chiar cu zile sau săptămâni înainte de aceasta. Copiii cu autism au dificultăți în generalizarea lecțiilor învățate în terapie în alte aspecte ale vieții lor, de aceea, pot manifesta comportamente neadecvate mai ușor în situații noi care cer abilități de adaptare rapidă. 

Micile schimbări fac diferența - Sfaturi

1. Pregătește copilul pentru schimbări -  pentru a-i explica mai ușor poți folosi orarul vizual (ex. o poză cu o activitate reprezentativă din baie, o  poză cu micul dejun, o poză cu parcul, o poză cu autobuzul, o poză cu camera de terapie, o poză cu cina și o poză cu pătuțul pregătit pentru noapte). Atașând cuvintelor imagini, copilul primește astfel ancora de care are nevoie pentru a se liniști și pentru a se simți în afara oricărui pericol. Pozele cu imagini ce reprezintă activitatea pe care urmează să o facă sunt o strategie de succes în comunicare și ajută copilul să poată face față schimbărilor în programul zilnic. Dacă nu aveți poze la îndemână pentru situațiile care urmează puteți folosi cu încredere un pix și o foaie făcând câteva simboluri reprezentative pentru aceste activități. (Ex.: un leagăn – simbolizând parcul, un autobuz și o casă).
2. Este important ca atunci când o activitate a fost finalizată, să îi evidențiați copilului că a reușit, printr-o recompensă socială (zâmbet, îmbrățișare) sau materială (jucărie, câteva secunde un cântec preferat). Marcarea acestor reușite îl vor ajuta atât pe copil cât și pe dvs. ca părinte să observați că deși a fost dificil ați reușit.
3. Reacțiile comportamentale exagerate – de plâns, refuz, trântit pe jos -  în situațiile în care se modifică ceva în programul copilului trebuie acceptate și gestionate. Ele nu sunt o cauză a încăpățânării, a unei proaste creșteri sau a alintului ci răspunsul la o emoție foarte puternică. Deși pentru noi ca adulți pot fi lucruri banale, din cauza diagnosticului (TSA) copilul poate resimți amplificat, ca pe un pericol iminent, de necontrolat o schimbare în program. Spre exemplu, din cauza unei defecțiuni minore se oprește metroul între stații. Este un lucru în afara controlului copilului, în afara controlului dvs. Ca adult îl pot resimți neplăcut, însă ca și copil cu TSA, trăind o viață diferită, înțelegând diferit, având percepții senzoriale diferite (un deranj la sunete, la lumini, la atingere) neștiind cât va dura oprirea, când se va termina, când voi ajunge la destinație, când voi avea lucrurile care îmi plac mie, pot trăi toate aceste gânduri cu emoții foarte puternice.
4. Pentru a încuraja flexibilitatea puteți include în program zilnic câte o nouă activitate în fiecare zi, de exemplu o deviere scurta de la traseu. Modificări care dacă sunt apreciate, valorizate prin a-i arăta copilului încântare că a fost curajos, conduc la aprecierea schimbărilor ca fiind mai degrabă distractive decât neplăcute.
5. Cercetați locurile și obiectele care îi creează anxietate copilului și practicați expunerea. Mergeți în diverse locuri și înarmați-vă cu calm și răbdare pentru a-i demonstra că deși îi este teamă sunteți alături de el, îl iubiți și îl susțineți. Graba și agitația îi pot întări comportamentele. Dacă părintele se grăbește, nu se simte calm, atunci copilul interpretează acel obiect/situație de care îi este teamă ca într-adevăr fiind periculos. Spre exemplu dacă unui copil îi este teamă de motociclete și începe să plângă, grăbirea spre ieșirea din acea situație îi confirmă copilului că este o situație periculoasă și a reacționat adecvat. Însă așteptarea eliberării emoțiilor de teamă duce la înlocuirea lor cu liniște. Totodată îi transmit copilului că este acceptat și că pericolul a trecut și nu s-a întâmplat nimic.
6. O altă strategie care poate fi luată în calcul este filmarea locurilor noi unde trebuie să meargă copilul și vizionarea repetată. 
7. Folosiți distragerea atenției printr-o activitate calmantă, într-o situație în care s-au produs schimbări neașteptate, spre exemplu traseul autobuzului a fost schimbat, folosiți cântecele, respirația, încurajările, povestiți ce vedeți pe geam. Luați de acasă o jucărie pentru a putea discuta despre ea când situația devine dificilă și este nevoie să i se distragă atenția copilului. 
8. Dați-vă timp să înțelegeți. Atât copilul cu autism cât și părintele au nevoie de timp în procesul de adaptare la o nouă situație. A căuta să înțelegi ce îi place, ce nu îi place și care sunt metodele cele mai bune de a-l liniști necesită timp. 
9. Folosiți tehnicile de relaxare -  inspir/ expir. Vă puteți imagina cum mirosiți o floare, țineți parfumul și suflați încet într-o lumânare. Vă puteți imagina furia ca pe un nor negru pe care odată vizualizat îl puteți elibera printr-o răsuflare, nor care a luat cu el orice stare de neliniște. Folosiți masajul mâinilor pentru a distrage atenția, a relaxa și calma situația.

Referințe:

https://www.spectrumnews.org/features/deep-dive/unmasking-anxiety-autism/

https://www.special-learning.com/article/negative_response_to_a_disruption_of_routine

Chalfant, A.M.  (2011).  Managing Anxiety in People with Autism: A Treatment Guide for Parents, Teachers and Mental Health Professionals.  Bethesda, MD: Woodbine House.

http://www.autismhwy.com/articledetails.php?id=77