Termenul de ghid în acest document face referire la sugestii sau recomandări de comportamente, eforturi și conduite profesionale pentru psihologi. Un ghid diferă de norme, nu este obligatoriu și nu este acompaniat de sancțiuni. Astfel, ghidul poate fi privit ca o aspirație. El are scopul de a facilita dezvoltarea sistematică continuă a profesiei de psiholog și de a asigura un standard înalt în practica profesională. Un articol pentru speciaști tradus de Tiberiu Bratu.

“Ghidul este creat pentru a educa practica psihologilor. Este formulat cu intenția de a stimula dezbatere și cercetare. Ghidul nu este promulgat ca fiind un mijloc de delimitare a identității unui grup particular sau a unei specializări din psihologie. De asemenea, ghidul nu este conceput cu scopul de a exclude dreptul unui psiholog de a practica într-o anumita arie.” (APA, 2002b, p.1048).

Acest ghid este menit să ajute psihologul să aplice standardele actuale profesionale de practică atunci când folosește o tehnologie de telecomunicație ca mijloc de livrare a serviciului său profesional. Ghidul nu intenționează să schimbe sau să definească gama serviciilor vreunui grup de psihologi. Practica teleterapiei implică anumite considerații legale, standarde etice, tehnologie software, politici interioare și exterioare, constrângeri externe precum și cerințele contextului profesional. În anumite situații, un set de recomandări poate sugera un alt demers față de altele și responsabilitatea de a le pune în balans revine psihologului. Acest ghid are scopul să asiste psihologii în astfel de decizii. De asemenea, va fi important ca psihologii sa fie conștienți și să respecte legile și regulile ce guvernează practica independentă a profesiei în interiorul și exteriorul jurisdicției granițelor internaționale.

Definiții ale teleterapiei

Teleaterapia este definită, în contextul acestui ghid, ca fiind furnizarea serviciilor psihologice folosind tehnologii de telecomunicație. Acestea includ: telefonul, alte dispozitive mobile, conferințe interactive, e-mail, chat, SMS și internet (ex. site-uri de dezvoltare personala, bloguri, social media.) Informația transmisă poate fi în scris, să includă imagini, sunete sau altfel de date. Comunicarea poate fi sincronă, acolo unde mai mulți terți comunică în timp real (ex. videoconferință interactivă, telefon) sau asincronă (ex. e-mail, forum, stocarea și expedierea informației). Tehnologia poate augmenta serviciile tradiționale în persoană (ex. materiale psihoeducative online în urma unei ședințe de terapie în persoană) sau poate fi folosită ca un serviciu în sine (ex. terapie sau dezvoltare personală furnizată prin videoconferință).
Indiferent de scop, psihologii se vor strădui să fie conștienți de beneficii și de limite în alegerea tehnologiilor folosite cu clienții în situații particulare.

Necesitatea acestui ghid:

Tehnologia oferă oportunitatea de a spori accesul clienților/pacienților la servicii psihologice. Beneficiarii limitați de locația geografică, condiția medicala, de un diagnostic psihiatric, constrângeri financiare sau alte obstacole, pot accesa servicii psihologice de înalta calitate prin intermediul tehnologiei de comunicare. De asemenea, tehnologia facilitează furnizarea de servicii psihologice prin noi mijloace (ex. psihoeducație online, terapie în cadrul videoconferinței) și augmentează serviciile tradiționale în persoană

Dezvoltarea ghidului:

Un scop principal al dezvoltării acestui ghid a fost identificarea aspectelor unice, specifice furnizării de servicii psihologice prin intermediul tehnologiei de telecomunicație, distincte de aspectele furnizării acestora în persoană. Două componente importante au fost identificate:

• cunoștințele și competențele psihologului în folosirea tehnologiei de comunicare
• certitudinea că pacientul/clientul are o înțelegere deplină a riscurilor crescute de pierderi de securitate și confidențialitate atunci când este folosită tehnologia de comunicare.

Competențele necesare psihologului

Psihologii au obligația etică primară de a furniza servicii profesionale în cadrul competențelor lor bazate pe educație, instruire, experiență sub supervizare, consultare, studiu sau experiență profesională. Ca în cazul tuturor ariilor în curs de dezvoltare pentru care standardele recunoscute de pregătire/instruire nu există încă, psihologii ce folosesc teleterapia vor încerca să aplice aceleași standarde pentru a-și dezvolta competențele în acest domeniu. Psihologii ce folosesc teleterapia își asumă în întregime responsabilitatea pentru evaluarea continuă a competențelor, instruirilor, consultărilor, experienței și a practicilor de management al riscului, necesare unei practici competente.

Aplicări

Psihologii își asumă responsabilitatea de a își evalua constant competențele profesionale și tehnice atunci când furnizează servicii de teleterapie. Psihologii ce folosesc sau intenționează să folosească tehnologii de telecomunicare pentru a furniza servicii clienților/pacienților se vor strădui să obțină instruire profesionala adecvată pentru a-și dezvolta cunoștințele și abilitățile relevante. Dobândirea competențelor poate necesita experiențe și instruiri educaționale adiționale, care pot include: revizuirea literaturii relevante, prezența la un program/curs relevant (ex. profesional sau tehnic) precum și continuarea educației specifice furnizării serviciilor psihologice prin tehnologii de telecomunicare. Psihologii sunt încurajați să caute consultanță pentru abilitățile relevante, de la colegi sau alte surse.
Psihologii sunt încurajați să analizeze dovezile actuale (pentru a determina dacă o anumită formă de tehnologie de comunicare este corespunzătoare pentru un client/pacient) bazate pe literatura curentă disponibilă, rezultatele studiilor relevante, ghiduri de bună practică precum și pe preferințele clientului/pacientului.

Psihologii înțeleg nevoia de a lua în considerare competențele lor în utilizarea teleterapiei precum și abilitatea clienților/pacienților de a se angaja complet în activitate și a înțelege riscurile și beneficiile intervenției propuse cu ajutorul tehnologiilor specifice. Psihologii depun eforturi să înțeleagă modul în care anumite caracteristici culturale, lingvistice, socioeconomice sau individuale (ex. diagnostic medical, diagnostic psihiatric, handicap fizic/cognitiv, preferințe) precum și cultura organizațională poate influența eficacitatea folosirii tehnologiei de comunicare în cadrul furnizării serviciului.
Psihologii pregătesc un plan pentru a adresa lipsa de resurse corespunzătoare (în special cele necesare într-o urgență) precum și alți factori relevanți ce ar putea afecta eficiența și siguranța serviciului furnizat.

Psihologii care folosesc teleterapia pentru a furniza pacienților supervizări sau consultații la distanță, sunt încurajați să se consulte cu alți terți informați despre problemele specifice întâlnite în terapia pe aceasta cale. Psihologii care folosesc teleterapia, vor încerca să se familiarizeze cu literatura profesională despre furnizarea serviciilor prin căi de comunicare tehnologice și vor încerca să-și dezvolte competențele de folosire a tehnologiei în sine. În cadrul supervizării sau consultației prin teleterapie, psihologii vor încerca să ofere competența profesională în serviciul oferit, în folosirea aparatului de telecomunicare prin care este oferit serviciul și în alegerea mediului (programului) folosit pentru a furniza serviciul.

Standarde practice în furnizarea serviciilor de teleterapie

Psihologii depun toate eforturile pentru a se asigura că standardele profesionale și etice sunt întrunite la începutul și pe parcursul duratei de furnizare a serviciilor oferite.

Psihologii ce furnizează servicii de teleterapie vor aplica aceleași standarde profesionale și etice necesare furnizării serviciilor în persoană. Teleterapia acoperă o arie vasta de servicii psihologice ce folosesc diverse tehnologii (ex. videoconferința interactivă, telefon, SMS, email, servicii web, aplicații mobile). Cercetările recente în domeniu sugerează că eficiența anumitor tipuri de intervenții interactive de teleterapie sunt echivalente cu intervenția în persoană (terapii specifice furnizate prin videoconferință și telefon).

Aplicări
Psihologii sunt încurajați să evalueze cu grijă mediul țintă unde serviciile vor fi furnizate pentru a determina impactul asupra eficienței, intimității și siguranței intervenției de teleterapie propuse. O astfel de evaluare poate include o discuție cu clientul despre situația sa în contextul casei sau organizației sale, despre factorii ce ar putea distrage atenția, potențiale încălcări de intimitate sau orice alt impediment ce ar putea afecta eficiența furnizării serviciilor de teleterapie. În acest sens, psihologii sunt încurajați să discute cu clienții/pacienții rolul acestora de a se asigura că ședințele nu sunt întrerupte și că mediul este unul confortabil și favorabil desfășurării serviciului prestat (considerând că psihologul nu va putea controla acești factori de la distanță).
Psihologii trebuie să monitorizeze și să evalueze frecvent progresul clientului/pacientului atunci când oferă servicii de teleterapie pentru a stabili dacă acestea sunt în continuare adecvate și prezintă un beneficiu pentru client/pacient.

Consimțământul Informat
Înainte de a oferi servicii de teleterapie, psihologii înțeleg importanța obținerii și documentarii scrise a consimțământului informat al clienților/pacienților ce adresează problemele specifice serviciului oferit. Atunci când concep acest consimțământ informat, psihologii se străduiesc să folosească un limbaj rezonabil, potrivit înțelegerii clienților/pacienților și de asemenea vor analiza modul în care aspecte culturale, lingvistice, organizaționale sau de altă natură pot influența înțelegerea de către pacient a consimțământului informat.

Confidențialitatea Datelor

Psihologii care furnizează servicii de teleterapie vor depune eforturi să protejeze și să mențină confidențialitatea datelor și informațiilor privind clienții/pacienții lor și îi vor informa pe aceștia despre potențialele riscuri crescute de pierdere a confidențialității specifice tehnologiilor de comunicare (acolo unde există).
Potențialele riscuri de confidențialitate pot include aspecte specifice motoarelor de căutare precum și accesarea unor site-uri de socializare. Alte provocări în această arie includ protejarea datelor și informațiilor confidențiale împotriva breșelor de securitate stabilite de psiholog, precum și încălcări ale limitelor anonimității ce pot apărea ca rezultat direct a folosirii site-urilor de socializare de către psiholog. De asemenea, orice activitate pe Internet a psihologilor poate fi descoperită de clienți/pacienți sau alți terți și are astfel potențialul să compromită relația profesională.

Aplicare
Psihologii înțeleg și își informează clienții/pacienții despre limitele confidențialității și despre potențialul risc de acces sau de divulgare a datelor și informațiilor confidențiale ce pot apărea în cadrul furnizării serviciilor, inclusiv riscul accesării metodei de comunicare (ex. telefon/e-mail) dintre psiholog și client/pacient. De asemenea, psihologii sunt conștienți de implicațiile etice și practice ale căutării de informații online despre clienții/pacienții lor.
Psihologii sunt încurajați să evalueze riscurile și beneficiile relațiilor duale ce s-ar putea dezvoltă cu clienții lor (datorită naturii tehnologiilor de comunicare) înainte de a intră în astfel de relații (APAPO, 2012).
Psihologii care folosesc site-uri de socializare în scopuri profesionale și personale sunt încurajați să se informeze despre potențialele riscuri pentru intimitate și confidențialitate și să considere folosirea tuturor setărilor de intimitate pentru a reduce aceste riscuri. Sunt de asemenea conștienți de faptul că orice comunicare electronică poate avea șanse crescute să fie descoperită public.

Securitatea și transmiterea datelor și informațiilor
Psihologii care furnizează servicii de teleterapie iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că datele și informațiile legate de clienții/pacienții lor sunt protejate de acces accidental sau dezvăluire.
Atunci când dezvoltă politici și protocoale pentru a asigura securitatea datelor clienților, psihologii vor lua în calcul problemele unice și impactul acestora, dat de folosirea intenționată și neintenționată a tehnologiilor publice și private de comunicare, relații terapeutice active și inactive, protecții diferite necesare în diferite medii fizice, personal diferit (ex. personal profesional versus administrativ) precum și diferite tehnologii de comunicare.

Aplicare
Psihologii sunt încurajați să analizeze riscurile pentru cadrul profesiei, tehnologiile de comunicare, personalul administrativ, pentru a asigura că datele și informațiile clienților sunt accesibile doar persoanelor autorizate. Psihologii se vor strădui să obțină o instruire sau o consultație de la un specialist atunci când cunoștințe suplimentare sunt necesare analizei de risc.
De asemenea, aceștia sunt încurajați să se asigure că datele și informațiile electronice vor rămâne accesibile (în ciuda problemelor de hardware, software și a dispozitivelor de depozitare) păstrând o copie de rezervă a acestora.
Atunci când păstrează arhive de e-mail, mesaje online sau alte forme de comunicare folosind tehnologii potrivite, psihologii vor fi conștienți că arhivarea întregii comunicări va fi preferabilă în locul rezumării acesteia în anumite cazuri, depinzând de tipul tehnologiei folosit.

Testări si evaluări
Psihologii sunt încurajați să considere problemele specifice ce pot apărea folosind instrumentele de testare și metodele de evaluare proiectate pentru implementare în persoană, atunci când furnizează servicii de teleterapie.
Cu toate că unele instrumente de screening a simptomelor sunt administrate deja frecvent online, marea parte a instrumentelor psihologice de testare și evaluare folosite curent au fost proiectate original pentru administrarea în persoană. Astfel, psihologii sunt încurajați să se informeze și să ia în calcul impactul unic, potrivirea pentru diverse populații precum și limitele de administrare a testului (asupra testului în sine și a altor interpretări de date) atunci când aceste teste psihologice sau metode de evaluare sunt considerate pentru a fi implementate pentru teleterapie.

Aplicare
Atunci când un test sau orice altă procedura de evaluare este desfășurata prin teleterapie, psihologii sunt încurajați să se asigure că integritatea proprietăților psihometrice ale acestora (ex. gradul de încredere și validitatea) și condițiile de administrare indicate în manualul testului sunt păstrate sau adaptate pentru folosirea împreuna cu astfel de tehnologii.
Psihologii sunt de asemenea încurajați să considere alte posibile forme de neatenție ce pot afecta randamentul în cadrul unei evaluări ce ar putea să nu fie evidente sau vizibile (ex. văz, sunet, miros) atunci când folosesc tehnologiile de comunicare.
Aceștia se vor strădui să anticipeze și să fie pregătiți să explice eventuale diferențe între rezultatele obținute la un anumit test psihologic furnizat prin teleterapie și unul administrat în persoană. De asemenea, atunci când analizează rezultatele procedurilor de evaluare, psihologii sunt încurajați să menționeze că acel test sau procedura a fost administrată prin teleterapie și să descrie orice adaptări sau modificări ce au fost făcute.

Concluzii
Este important de reamintit, că scopul acestui ghid nu este să prescrie acțiuni specifice, ci mai degrabă să ofere cea mai bună îndrumare disponibilă în prezent pentru integrarea tehnologiilor de comunicare în furnizarea serviciilor psihologice. Deoarece tehnologia și aplicarea să în profesia de psiholog este o arie dinamică cu probabil multe schimbări pe viitor, aceste instrucțiuni nu includ toate considerațiile necesare și nu intenționează să fie prioritare judecații proprii a psihologilor sau legilor și reglementărilor ce ghidează profesia și practică psihologiei. Se speră că acest cadru prezentat va ghida psihologii pe măsura ce domeniul evoluează.

Referinte
American Educational Research Association, American Psychological Association, & National Council on Measurement in Education. (current edition). Standards for educational and psychological testing. Washington, DC: American Psychological Association.
American Psychological Association (2002a). Ethical principles of psychologists and code of conduct. American Psychologist , 57, 1060-1073.
American Psychological Association (2002b). Criteria for practice guideline development and evaluation. American Psychologist , 57, 1048-1051.
American Psychological Association. 2008. Center for Workforce Studies. Retrieved from http://www.apa.org/workforce/publications/08-hsp/telepsychology/index.aspx .
American Psychological Association (2010). 2010 Amendments to the 2001 “Ethical principles of psychologists and code of conduct.” American Psychologist , 65, 493.
American Psychological Association (2003). Guidelines on multicultural education, training, research, practice, and organizational change for psychologists. American Psychologist , 58 , 377-402.
American Psychological Association (2007). Record keeping guidelines. American Psychologist , 62, 993-1004.
American Psychological Association Practice Organization. (2010). Telehealth: Legal basics for psychologists. Good Practice, 41 , 2-7.
American Psychological Association Practice Organization. (2012). Social Media: What's your policy. Good Practice, Spring/Summer , 10-18.
Baker, D. C., & Bufka, L. F. (2011). Preparing for the telehealth world: Navigating legal, regulatory, reimbursement, and ethical issues in an electronic age. Professional Psychology: Research and Practice , 42 (6), 405-411.
Canadian Psychological Association: Ethical guidelines for psychologists providing services via electronic media. (2006). Retrieved from http://www.cpa.ca/aboutcpa/committees/ethics/psychserviceselectronically/ .
Committee on National Security Systems. (2010). National Information Assurance Glossary . Washington, DC: Author.
Ohio Psychological Association: Telepsychology guidelines. (2010). Retrieved from http://www.ohpsych.org/psychologists/files/2011/06/OPATelepsychologyGuidelines41710.pdf .
New Zealand Psychological Association: Draft Guidelines: Psychology services delivered via the Internet and other electronic media. (2011). Retrieved from http://psychologistsboard.org.nz/cms_show_download.php?id=141 .
Reed, G. M., McLaughlin, C.J., & Millholland, K. (2000). Ten interdisciplinary principles for professional practice in telehealth: Implications for psychology. Professional Psychology: Research and Practice , 31 (2), 170-178.
U.S. Department of Health and Human Services, Health Resources and Services Administration. (2010). Special Report to the Senate Appropriations Committee: Telehealth Licensure Report. Washington, DC: Author.
U.S. Department of Commerce, National Institute of Standards and Technology. (2011). A Glossary of Key Information Security Terms. Washington, DC: Author.
U.S. Department of Commerce, National Institute of Standards and Technology. (2008). An Introductory Resource Guide for Implementing the Health Insurance Portability and Accountability Act (HIPAA) Security Rule . Washington, DC: Author.

Traducere de Tiberiu Bratu