Când aud despre prieteni imaginari îmi apar în minte aceste desene de care îmi aduc aminte cu drag de vremea copilăriei: Casa Foster pentru prieteni imaginari. Pe vremea aceea conceptul de prieten imaginar la copii, la noi în țară, nu era unul atât ce cunoscut. Eu una nu îmi aduc aminte să fi trecut prin acestă etapă, dar m-am bucurat la maxim de aceste desene. Personaje hazlii, construite într-un mod cât se poate de bizar ce treceau prin tot felul de aventuri educative.  Citiți un articol scris de Camelia Crîșmariu, specialist acreditat internațional BCaBA.

Între timp cercetările făcute pe acest palier scot la iveală că jocul cu prieteni imaginari ajută copiii să învețe abilități sociale esențiale cum ar fi empatia și ajută la dezvoltarea lor emoțională. Jocul cu prieteni imaginari este de cele mai multe ori felul în care copiii învață abilitățile sociale, își consolidează înțelegerea despre bine și rău, testează complexitatea relațiilor umane. Toate acestea, fără a se lovi de consecințele pe care le-ar primi în viața reală. Inițial a existat convingerea conform căreia copiii cu TSA nu își pot crea prieteni imaginari. Aspect ce ar avea un impact negativ în ceea ce privește dezvoltarea înțelegerii emoțiilor. 

Crearea prietenilor imaginari este strâns legată și de conceptul de teoria minții ce se dezvoltă în jurul vârstei de 4 sau 5 ani. Este un semn de dezvoltare a inteligenței emoționale la copii. Imaginarea unei persoane presupune înțelegerea faptului că alte persoane au credințe, dorințe și comportamente diferite de cele ale propriei persoane.

Prietenii imaginari sunt o etapă normală în dezvoltarea copiilor de-a lungul a mai multe stadii de dezvoltare. Conform unui studiu din 2004, până la vârsta de 7 ani, 65% din copii au un prieten imaginar. Ca perioadă de vârstă în care copiii dezvoltă prieteni imaginari este între 3 si 11 ani.

Psihologii sunt de părere că prezența prietenilor imaginari nu ar trebui să îi îngrijoreze pe părinți. În momentul de față, este mai puțin cunoscut motivul pentru care copiii își crează aceste personaje sau de ce unii o fac și alții nu. 

O serie de studii au urmărit efectele psihologice asupra copiilor ce au prieteni imaginari. Unele sugerează că relația cu o ființă invizibilă satisface nevoia copiilor de a avea prieteni și apare mai des la primii născuți sau la copiii singuri la părinți. Este mai des întâlnit ca fetele să creeze astfel de personaje. Copiii ce au prieteni imaginari pot deveni adulți mai creativi comparativ cu cei care nu dezvoltă astfel de personaje. În cazul fetelor apare mai des un rol de îngrijitor sau profesor iar prietenii lor imaginari sunt pui de animale sau oameni. Prietenii imaginari ai băieților sunt de cele mai multe ori personaje mai competente ca ei, supereroi sau ființe cu puteri. 

În tot acest proces copiii se pot simți competenți atunci când își asumă un rol de lider (trebuie să îi învețe ceva pe companionii lor). Ei se raportează la ființele imaginare în același fel cum o fac și cu prietenii reali. Prin felul în care copiii se folosesc de existența prietenilor imaginari pentru a manipula diverse situații (insistă ca părinții să le păstreze un loc la masă, să îi servească cu mâncare), își dezvoltă și autonomia. Toată această relaționare le oferă sentimentul de control: ei decid când să apară sau să dispară personajele, ei inventează poveștile fără ca altcineva să intervină în firul narativ, este ceva ce le aparține în totalitate. 

În studiile efectuate până acum pe acest subiect, cercetătorii au confirmat faptul că și copiii cu TSA au abilitatea de a crea și de a se juca cu prieteni imaginari. În acest caz, dacă prezența prietenilor imaginari la copiii cu TSA aduce aceleași beneficii pe palier social cum o face la copiii cu dezvoltare tipică , există posibilitatea de a dezvolta noi modalități de abordare terapeutică ce se bazează pe imaginație. 

Datele obținute în SUA și Marea Britanie sunt menționate într-un nou articol al cărui coordonator este Paige Davis. În cadrul acestuia cercetătorii, au urmărit dacă copiii cu autism crează în mod spontan prieteni imaginari și dacă forma prietenilor imaginari creați (invizibili sau personificarea de obiecte) este diferită de cea a copiilor tipici la nivel de caracterizare sau complexitate. Au mai urmărit și dacă există diferențe în ceea ce privește funcția prietenilor imaginari sau vârsta la care au fost creați. In cadrul studiului au fost incluse și informații despre educația copilului, diagnostic, nivelul de dezvoltare și prezența prietenilor imaginari. Acestea au fost furnizate de părinții copiilor implicați în studiu, atât cei cu diagnostic cât și cei neurotipici prin completarea de chestionare. 

Datele descoperite au arătat ca 16,2% dintre copiii cu TSA au creat prieteni imaginari, comparativ cu 45,2% dintre copiii tipici. În grupul copiilor cu TSA, 38,8% dintre prietenii imaginari erau invizibili și 61,1% erau personificarea unor obiecte. În grupul copiilor tipici, s-a descoperit o proporție inversată de 70,2% prieteni imaginari invizibili și 29,8% personificarea unor obiecte. 

Deși procentajele prezentate scot la iveală o frecvență mai scăzută de creare a prietenilor imaginari în rândul copiilor cu TSA, nu s-au înregistrat diferențe semnificative în felul în care copiii se foloseau de ei (social sau pentru confort), copiii cu TSA fiind capabili de a crea legături emoționale cu prietenii lor imaginari. Cu toate acestea s-a putut observa o diferență în ceea ce privește vârsta la care apăreau aceștia. Mai înaintată la copiii cu TSA. 

În cadrul articolului apar și o serie de exemple de prieteni imaginari creați de către copiii cu autism. Ghosty Bubble, o persoană invizibilă formată din balonașe ce dormea într-un pat din balonașe lângă copil; Mikey, un ninja invizibil ce locuia în canalizare și Ada Imaginară, o variantă invizibilă a unui copil real ce s-a jucat cu copilul ce l-a creat când acesta avea nevoie de un prieten la școală.

Descoperirile acestei cercetări sunt relevante deoarece crearea prietenilor imaginari este o abilitate de natură socială, iar în autism latura socială alături de cea de comunicare sunt afectate. Prin urmare, dacă copiii cu TSA au abilitatea de a crea un creier pentru o persoană imaginară este o dovadă a faptului că sunt implicați într-o serie de activități sociale, pe care prezența diagnosticului le prezintă ca fiind deficitare. Informațiile obținute pe acest palier pot fi utile în procesele de recuperare din care fac parte copii cu TSA. Astfel, în funcție de gravitatea diagnosticului, de nivelul de dezvoltare, se pot crea  și alte instrumente ce au ca obiectiv dezvoltarea palierului social. 

Bibliografie 

1. https://www.healio.com/news/psychiatry/20180503/children-with-autism-create-imaginary-friends-like-typically-developing-children

1. https://www.hud.ac.uk/news/2018/may/childrenwithautismareabletocreateimaginaryfriends/

1. https://theswaddle.com/kids-with-autism-can-have-imaginary-friends-too/

1. https://www.theatlantic.com/family/archive/2019/07/why-do-kids-have-imaginary-friends/594919/

1. https://www.washington.edu/news/2004/12/09/imaginary-friends-most-kids-have-one-or-more/

1. Paige E. Davis, Haley Simon, Elizabeth Meins, Diana L. Robins, (2018), Imaginary Companions in Children with Autism Spectrum Disorder, Journal of Autism and Developmental Disorders volume 48: 2790–2799. https://link.springer.com/article/10.1007/s10803-018-3540-y