Actele deliberate de violență care rănesc oameni nevinovați, accidentele, tragediile, ne afectează pe toți. Copiii vor avea nevoie de sprijinul părinților și al familiei pentru a face față situației și pentru a li se restabili sentimentul de siguranță. Iată 6 recomandări pentru a le povesti copiilor cu autism și nu numai despre tragediile din jurul nostru.

Fiecare părinte își dorește experințe cât mai plăcute pentru copilul său și caută să-l protejeze de factorii negativi care ar putea să-i influențeze dezvoltarea fizică, psihică și emoțională. Copilul are nevoie însă să fie în contact cu ceea ce se întâmplă în jurul lui ca să poată repera situațiile de pericol și pentru a învăța să se protejeze și singur. De aceea este foarte important să știm cum putem gestiona fluxul de informațîi care ajunge la ei, în special știrile despre tragedii. 

Copiii de regulă sunt foarte curioși și, deși pot fi oripilați de detalii, ei vor căuta de cele mai multe ori să afle ce și cum s-a întâmplat. Acest lucru se poate întâmpla și copiilor diagnosticați cu Tulburare de spectrul autist. Unii dintre ei pot prezența chiar un interes deosebit față de un astfel de eveniment.

Iată câteva sugestii de gestionare a situațiilor de acest tip:

• Fiți primii care oferă informații copilului despre ceea ce se întâmplă!

Dacă totuși, copilul, se întâmplă să fi auzit din altă sursă, verificați mai întâi care sunt informațiile pe care acesta le deține, fără a pune întrebări directe, lăsându-l să povestească și observându-i reacțiile pe care le are în acel moment. Acestea pot fi o sursă importantă pentru a continua discuția.

Evitați să ascultați sau să citiți știri legate de subiect în prezența copilului.

Detaliile oferite la știri pot fi tulburătoare și pot adânci starea de teamă sau nesiguranță, de aceea este bine să evitați știrile legate de eveniment precum și discuțiile detaliate între adulți, în prezența copilului.

• Căutați să prezentați evenimentul scurt, clar, fără a oferi detalii ale evenimentului tragic.

Căutați ca după prezentarea faptelor să direcționați discuția spre emoții: cum se simt familiile afectate direct de situație, cât de greu le este și cum ajutorul celor care ii înconjoară și susținerea pot fi foarte importante. Vorbiți apoi despre cum se simte el și cum crede că și-ar putea oferi ajutorul într-o astfel de situație.

• Validați-i emoțiile trăite, generate de eveniment și ajutați-l să le integreze!

Este important pentru copil să știe că orice emoție îl încearcă (furie, tristețe, teamă), este normală într-o astfel de situație. Gășiți împreună modalități de exprimare și exteriorizare a acestora (colorează/desenează așa cum simte în acel moment, rupe foaia și o poate arunca la coș, poate lovi o pernă, poate cere îmbrățișări și poate plânge, ori de câte ori simte nevoia).

Vorbiți-i copilului despre propriile dumneavoastră temeri și despre cum reușiți să le faceți față, explicându-i și faptul că astfel de evenimente deși sunt incontrolabile, sunt rare!

Amintiți-i că îl iubiți și că veți avea mereu grijă de el!

• Purtați discuția într-o modalitate potrivită vârstei copilului.

Este foarte important să rămâneți conectați la nivelul de dezvoltare al copilului și să abordați situația prin modalitatea cea mai ușor de perceput a copilului: povești, imagini, jocuri cu personaje.

• Încheiați discuția într-o notă pozitivă, rămânând deschis unor discuții ulterioare.

Este important ca după discuție să restabiliți atitudinea pozitivă, puteți propune copilului să vă jucați împreună, să-i citiți povestea preferată sau să ieșiți la o plimbare în parc.

• Apelați la un specialist!

Dacă observați schimbări comportamentale sau dezechilibre de alimentație și somn, tristețe care se perpetuează pentru o perioada mai lungă de timp, nu ezitați să consultați un specialist!

Și nu uitați, continuați să vă creșteți copiii cu zâmbetul pe buze! ☺

Andreea Mihalcea

psiholog, psihoterapeut consiliere familie Help Autism